din dicționar *
≪
rhoḕ (
ῤoή):
curgere, curent, flux
Începând din vremea lui Platon, poziția lui Heraclit și a adepților săi, dintre care unul Cratylos, a exercitat, după cât se pare, o anumită influență asupra lui Platon (vezi Aristotel, Meta. 987a), era desemnată folosind metafora „curgerii” sau a „fluxului” (pentru Heraclit, metafora e folosită în Platon, Crat. 402a; pentru adepții săi, în Crat. 440c-d și Theait. 179d-181b; celebra expresie „totul curge” [pantha rhei] - apare abia în Simplicius, Phys. 1313,11).
S-ar putea discuta dacă Heraclit însuși a folosit sau nu această expresie, ba chiar și dacă ea reprezintă o descriere exactă a viziunii sale despre schimbare, dar ceea ce e demn de notat este că această formulă populară (heraclitienilor contemporani cu Platon li se spunea „curgătorii”: „Theait. 181a) n-a fost niciodată conceptualizată.
Platon respinge implicațiile metaforei curgerii, în principal pentru că ea face imposibilă cunoașterea (Crat. 440a-b și vezi episteme), dar când tratează despre ea ca problemă filozofică, include rubrica „devenirii” (genesis, vezi; Theait. 152a-153a e un bun exemplu pentru felul cum Platon trece peste metaforă, preferându-i mai conceptualizata genesis), sau, cum e cazul la Aristotel, ca parte a problemei „schimbării” (vezi metabole, kinesis).
În ce privește limbajul tehnic al filozofiei, rhoe n-a fost niciodată mai mult decât o imagine frapantă.
≫ *
 |
| pe marea Ionică, pe mediterană |
Nu există vârstă pentru a ieși la pensie, legea prevede o limită, dar cel ce face dovada dorinței de-a lucra în continuare nu i se impune retragerea profesională. Ori în învățământ, dorința coincide cu cea de-a trăi, nu deseori mari profesori au ieșit la pensie în sicriu. În felul acesta vreau să pomenesc de profesorul meu de antene și telecomunicații, care în final, scârbit de generații semianalfabete ce urmau să treacă treptele universitare, s-a retras.
Ar trebui să scriu că în urma unei afaceri dubioase, profesorul și-a cumpărat un yacht și-a început să colinde Mediterana, dar nu a fost așa. Nici vântul, sau apa, nu l-au ajutat, căci o viitură venită din senin i-a distrus casa părintească, iar el în dorința de-a relua totul de la capăt a reconstruit ceea ce demult în copilărie a iubit.
Trebuie să amintim că domnul profesor a pierdut o grămadă de bani pentru a reconstitui; casa, curtea și poarta în ceea ce a însemnat copilăria lui fericită. În asta tocmai explica studenților săi cum alunecând la vale cu sania și-a dat seama că zăpada cu cât este mai topită cu atât îl frânează mai tare.
Prima generație de studenți l-a aplaudat, a zecea a tăcut politicos, a douăzecea a părăsit sala.
Nu este nimic periculos în a constata că locul tău este disipat de timp, adică te împrăștii și nu te mai poți realiza datorită faptului că ceea ce reprezinți sunt doar mizerii, părți, tăieturi, nimicuri.
În preajma ta mai există o realitate care trăiește altfel. În limita cât se poate de apropiată ție nu se mai găsește nimeni să te admire. Pentru ce? Pentru că apa dă naștere la grade diferite de vâscozitate datorită temperaturii?!
Așadar profesorul nostru s-a mutat în casa lui părintească -reconstituită, în care și-a aprins -din pasiune, lampa cu gaz și-a adormit pe lavița din lemn conglomerat visând la copilăria sa. Visa că în urma saniei, nu apa realizează contactul, ci ceva mult mai subtil, ceva în adâncul atomului.
Când explică asta studenților, toți au înțeles frecarea cuantică, și un amfiteatru întreg l-a ovaționat. Următoarele generații l-au aplaudat. După cinci ani nimeni nu l-a mai băgat în seamă. Așa că domnul profesor s-a retras la țară pentru a studia frecarea constelațiilor, căci sigur și asta se va întâmpla.
Totul depinde de râul în care ne scăldăm, de apa care ne poartă, de timpul în care ne aflăm, de durata dorinței, de fluxul eu-lui.
_______________________________________
* Francis E. Peters, Termenii filozofiei grecești, Humanitas, 2007, pag.257.
