Alice Voinescu este un spirit academic pe care România, fie ea condusă de comuniști, fie ea -țara mea de acum, l-a cam aruncat la gunoi. În Occident un asemenea spirit a fost primit în Academie.
Din Eschil de Alice Voinescu s-a plagiat puternic mai târziu -asta s-ar putea să fie o temă a unui eseu personal, ceea ce mă duce cu gândul că cele întâmplate s-au repercutat și asupra altor scriitori băgați în opera ei. Și mai mult chiar în cazul celor ascunși prin închisori din a căror opere alții cu insigne și stele s-au emancipat puternic.
Dorind să fiu doar sublim, am scanat ultimele două pagini -necitind încă această carte, din care scriu ultimul aliniat ca citat:
„Tragedia lui Eschil mai înseamnă data nașterii spiritului european, căci în ea, pentru prima dată, o conștiință individuală, identificându-se cu nevoile mulțimii și purificându-le pe acestea în lumina cugetului, le-a smuls din finalitatea pragmatică a vieții biologice și le-a îndreptat spre finalitatea gratuită a Idealului.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc