Întoarcerea

Șah

Spre seară veștile rele se întețiseră.
Furtuna atinse periferia și răscolise parcurile de distracție aflate acolo.
Pe autostrada principală ambuteiajele se întindeau pe kilometri.
Un elicopter al Poliției Rutiere a aterizat forțat prin pădurea de lângă aeroport, printre crengile arborilor seculari.
La munte s-a anunțat chiar ninsoare.
Atunci când ea a stins televizorul, se auzi interfonul.
- Eu sunt, m-am întors draga mea!
Ajuns în apartament, o întrebă din nou:
- Pachetul cu surpriza promisă de tine a venit?
- Nu, ți-am spus că nu mai vine.

O clipă, o oră, un an, un veac

Letrina beach, Pirgos, Peloponesse, Greece

Ea s-a aplecat peste umărul lui și i-a șoptit ceva la ureche.
Eu nefiind prea aproape n-am auzit nimic.
Banda de cauciuc a început să se miște. Atunci eu repede am pus ultimele cumpărături pe spatele de cauciuc a casei de marcat.
El i-a răspuns și eu am auzit:
„Am citit numai Potopul, nu pot spune mai mult...”
În mintea mea a sunat repede întrebarea ei; „Quo vadis!”

Ea se juca cu cardul. Îl trecea din mână în mână ca și cum se ferea să nu îndoaie sau să nu o taie.
Avea o talie de viespe. Ochi căutători. Un nas pronunțat. Tânără. Îmbrăcată corporate, cu un taior de ocazie, ce părea că-i arunca umerii în aer. Pantaloni drepți, pantofi negrii cu toc mic.

El a luat cardul și-a format pin-ul. Acum discuția se referea la dilatare, pomenea de vară și de iarnă, de temperaturi. Ea era absentă. Împinse coșul spre ieșire. În urma ei el împreună cu cardul. Ușile glisante îi înghițiseră în exterior.

Am urmat eu. Puțin și repede.

Afară plouă neîncetat. Trei puradei se ceartă pe coșul meu, n-am promis nimic. Aleg în final. Ei se ceartă în continuare. Pe cel ce l-am ales a primit un coș exact înaintea mea. Nu-i OK, zice unul. Am zis, răspund eu, imitând ceva de demult.

În urma mea, omul de pază îi aliniază, ei răspund obraznic. Îi amenință, ei râd. Apoi se-mprăștie prin ploaie.

Ștergătoarele nu fac față. În minte îmi revine vântul ce umfla tenda vecinilor mei. N-am îndrăznit să mă așez pe scaun și să privesc marea cu soarele mat privindu-mă prin pânza de in. Regret și acum.

Pe șoseaua udă, farurile adulmecă apa. În mintea mea un val, dă cu sapa.

Scurtă plimbare pe înserate

Baia îi oferi din nou siguranța unei priveliști duble, din partea cealaltă, propriul chip îi zâmbea din oglindă. Nu se putea machia fără să se spele pe dinți. Albul chiuvetei amestecat în spumă fină se lăsă dus în dâre lungi maronii. Se șterse cu un prosop și insistă cu acesta pe incisivi; se mai privi o dată, balansă maxilarul. Pe etajera lipită de oglindă, o panoplie de culori alcătuia un rococo subtil. Alese contur pentru buze, apoi pentru ochi, coloră spațiile descrise, apoi un pămătuf se ivi pe obrajii ei. Își drese părul cu o perie enormă, îl curbă oarecum în fața urechilor. Se mai privi odată. Privea un corp ce-și avea ascunse părțile intime într-un desu delicat, semitransparent.

În camera de zi se îmbrăcă încet, cu ochii atenți la ceas. Un taior superb îi acoperi trupul. Deschise ușa de la intrare și întunericul năvăli în hol. Chemă scurt cățeaua, care supusă, veni repede de undeva din străfundurile apartamentului. Îi puse lesa și o scoase în noapte la plimbare. Asta da singurătate, gândi ea, în momentul când aerul proaspăt îi umflă plămânii.

Într-un răsărit de lună plină, tocurile ei de 9, scoteau un zgomot absurd.