„Ființele singulare și actele lor asociale sunt farmecul unei lumi complexe care le elimină. Ne îngrijorează viteza pe care o capătă ciclonul în care respiră aceste ființe tragice și nestatornice. Totul începe cu copilării; la început ni se par simple jocuri.”
Jean Cocteau, Copiii teribili, ed. Paralela 45, 2005, pag.61.
Copil cu adâncimi, Mihai, căutător de înţelesuri cu aviditate, ochi cu priviri întrebătoare.
RăspundețiȘtergeream unnnod in gat
RăspundețiȘtergereCamelia,
RăspundețiȘtergerePrea multe și prea tari nuci vor să le spargă capul lui, cine știe!
pandhora trebuie să-ți scriu că și mie mi-a stat un nod în gât, mai ales la câmpul de levănțică.
RăspundețiȘtergeredespre avioane nu mai scriu nimic.
avioane, zbor, îngeri, univers paralel. noi? job, mașină, casă, siguranță, teluric. sus - jos. flori? când vrem să aburim pe cineva. :)
RăspundețiȘtergereTocmai de aceea și arta ne aburește, poezia ne minte și literatura ne face să visăm.
RăspundețiȘtergere