Utopia mișcării

Despărțind repaosul de mișcare, legile fizicii folosesc timpul.
Inaugurând linia dreaptă, geometria aduce un elogiu curbiliniu traiectoriei punctului.
Despre zbor, nici-o știre.
Omul, lipsit de aripi, merge în drepte.
Zborul este curbat la fel ca roata; care calcă aripa.

Execuția

Umăr la umăr și totuși una în față, alta-n spate

Un efort, dublu. O vedere, dublă.
În felul în care putem privi sportul, în felul în care putem să-l înțelegem, totul pare o execuție.
Detaliile sunt elaborate, mișcările văd în locul celor ce le propagă, avem de-a face cu o premoniție a dinamicii. În timpul scurt în care mișcarea se etalează, ea a fost elaborată cu minuțiozitate înainte și, înainte de toate calculele, mișcarea vine cu inerția ei, cu mișcarea de dinaintea ei.
Dacă în tot acest cumul rapid schimbător, mișcarea curentă va avea naturalețea celei precedente, atunci efortul dă maximul cinetic; mișcarea viitoare va avea naturalețea celei prezente.
Pentru naturalețe, trebuie să ne întoarcem la ființă. Ființa în actul ei major este naturală, face parte din mișcarea universală, este o traiectorie pe care trebuie doar să te înscrii, în rest este doar o chestiune de performanță. Performanță în toate; o execuție sigură.

Hipnotica mișcării

         Despre mișcare s-a scris atât de mult încât omul a devenit din ce în ce mai leneș privind-o doar.

         Este semn că mișcarea trebuie să parvină altfel, de aceea cele mai noi filme devin obositoare, secvențele par hipnotice, tăierea și parcursul lor sunt la îndemâna unor oameni mult mai leneși decât am putea crede. Aceștia vor ca în primul rând ei să se trezească și dacă faptul acesta implică și pe alții, cu atât mai bine.

         Într-o astfel de imagine, orizontul trebuie să fie întocmai asemena celui privit de pe un vas de luptă, norii să pară prinși în capcană și valul asemeni unui ciocan. În orice colț al imaginii te-ai uita, în cealaltă parte -a imaginii, să aibă loc o cu totul și cu totul altă acțiune, o altă luptă. Vasul nostru navighează printre sirene.

Verde prim roșu

≪Apoi, ființa este aceea ce se schimbă în chip necesar , iar schimbarea se face din ceva în altceva. De altfel, nu e adevărată nici teza că totul se află în stare de nemișcare sau de mișcare numai din când în când, nu totdeauna, căci este ceva care veșnic pune în mișcare ceea ce se mișcă, iar Primul Motor este el însuși în mișcare.≫

Aristotel, Metafizica, Cartea a IV-a (Γ)

πρώτον κινούν este Primul Motor pentru Aristotel; ajungând în mijlocul mișcării și nemaiputând să definească, inventează cuvintele Proton Kinoun, astfel se vor naște particulele subatomice cinetice: protonii (care suportă și starea de repaus, dar și cea de mișcare). Dar toate acestea au pornit de la ființă, de la mișcarea ei. Este îndeajuns să definim și lucrul acela va apare, ceea ce contează este de fapt felul în care definim, pentru că niciodată o definiție proastă nu va da naștere unui lucru. Primul Motor nu lasă asta, lasă, spre exemplu; mișcarea verdeprimroșu, care este esențială.

Mișcarea; un cânt?

≪Eu nu cînt noaptea căci oricum în cîntecul meu
Soarele pe care-l cînt va sfîrși prin a deveni noapte. 
          Eu nu ignor ceea ce uit,
          Cînt numai ca să-l uit.


Ce n-aș da eu să pot suspenda, fie doar și în somn,
Apolinicul curs, și să mă descopăr,
          Chiar dacă nebun, geamănul
          Unei ore nepieritoare!≫

2 septembrie 1923

Pessoa (Ricardo Reis) - ode și alte poeme

Mișcarea este ceea ce face ca mediile să se amestece, omogen sau eterogen.

Mișcarea fără medii, chiar singulare, ar însemna repaos. Ceea ce se mișcă se naște într-un mediu și se pierde în altul.

Ne pierdem prin medii, și pentru a le împărți, folosim mass-media ca mijloc de informare, care a devenit mijloc de intoxicare. Ca o singură reflectare și cu asta termin, nimeni, dar nimeni nu recită o poezie la buletinul de știri, altfel am deveni nebuni și nimeni nu ne-ar stăpâni. Cine își permite un asemenea risc?!


____________________________________
Pessoa (Ricardo Reis) - ode și alte poeme, ed.Paralela 45, 2004, pag.39.