Purtarea măștilor ca obicei ne duce în străfundurile istoriei umane. Omul prin mască imita zeul, masca putea fi orice, nu neapărat o reprezentare a unei fețe umane. Pentru a înțelege acest joc, ar trebui să privim copii care se pun în locul părinților. Păpușa devine copil și copilul mamă. Intervine o întreagă responsabilitate mascată, nevinovată.
Astăzi lucrurile acestea s-au diversificat. A intervenit consumul, tehnologia și spectacolul exacerbat. Nu-i nici o problemă, durează puțin și trece repede.
Nu înțeleg acest scandal creștin împotriva unei sărbători animiste. Nu înțeleg atunci de ce sărbătorirea Crăciunului are loc în fastul nașterii unui prunc într-un grajd pierdut din Nazaret, unde personajele umane devin toate copitatele, ba chiar stele. Și în încheiere să nu uităm de capra românească ce fugărește un sat întreg doar în perspectiva unui nou an ce vine. Sigur conținutul este mai stufos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc