Un cer de fier sau de aramă

http://www.sacred-destinations.com/egypt/luxor-colossi-of-memnon.htm

citat

Se depuneau eforturi pentru a mă distra. Cîteva zile după sosirea la Teba, am aflat ca împărăteasa şi suita ei s-au dus de două ori pe jos pînă la picioarele Colosului lui Memnon, în speranţa de a auzi zgomotul misterios emis de piatră la răsăritul soarelui, fenomen celebru la care doresc să asiste toţi călătorii. Minunea nu se produsese; se credea în mod cu totul superstiţios că ea va avea loc în prezenţa mea. 

Am acceptat ca a doua zi să le însoţesc pe femei; toate mijloacele erau bune spre a scurta lungimea interminabilă a nopţilor de toamnă. În dimineaţa aceea, către ceasul al unsprezecelea, Euforion a intrat la mine să pună ulei în lampă şi să mă ajute să mă îmbrac. Am ieşit pe punte; cerul, încă în întregime întunecat, era într-adevăr cerul de bronz al poemelor homerice, indiferent la bucuriile şi suferinţele oamenilor. Trecuseră mai mult de douăzeci de zile de la întîmplarea aceea. Am luat loc în barcă; scurta călătorie n-a fost lipsită de ţipetele şi temerile femeilor.

Am fost lăsaţi pe ţărm nu departe de Colos. O fîşie de roz fad se lungea către Răsărit; începea încă o zi. Misteriosul sunet s-a produs de trei ori; zgomotul semăna cu cel făcut de ruperea corzii unui arc. Inepuizabila Iulia Balbilla dădu pe loc naştere unei serii de poeme. Femeile au pornit să viziteze templele; le-am întovarăşit o vreme de-a lungul zidurilor scrijelite cu hieroglife monotone. Eram strivit de figurile colosale ale regilor, toţi la fel, aşezaţi unul lîngă altul, sprijinindu-şi, în faţă, picioarele lungi şi plate; de blocurile inerte în care nu afli nimic din ceea ce pentru noi constituie viaţa, nici durerea, nici voluptatea, nici meditaţia care organizează lumea în jurul unui cap înclinat.

http://www.sacred-destinations.com/egypt/luxor-colossi-of-memnon.htm

Preoţii ce mă călăuzeau păreau aproape tot atît de neinformaţi ca şi mine despre aceste existenţe abolite; din cînd în cînd se înfiripa cîte o discuţie în jurul unui nume. Se ştia vag că fiecare dintre monarhi îşi moştenise regatul, îşi guvernase popoarele, îşi procrease urmaşul: nimic altceva nu rămăsese. Dinastiile acestea obscure coborau în timp mai departe decît Roma, mai departe ca Atena, mai departe decît ziua în care Ahile murise sub zidurile Troii, mai departe decît ciclul astronomic de cinci mii de ani calculat de Menon pentru Iulius Cezar. Simţindu-mă copleşit, am spus preoţilor să se retragă; m-am odihnit o vreme la umbra Colosului înainte de a mă urca în barcă.

Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrian, Cartea Românească,1983, pag.157

Atlas susţinea bolta cerească la anticii greci, în arcul ei zburau zeii. Calipso era fiica lui Atlas (după Homer) şi ea îl ţinea pe Ulise fără voia lui scrie în Odiseea (Cântul V, 206). Cerul vedea toate acestea şi numai ameninţarea lui Zeus face ca nimfa să-i dea drumul lui Ulise.

Cerul de aramă este o metaforă homerică, uranos polychalkos şi apare în Iliada, 5,504. 
Cerul de aramă este o metaforă care se aude minunat, dar se înţelege greu. Marquerite Yourcenar ajută spre trimiterea la poemele homerice; aici în schimb găsim şi cerul de fier (în Odiseea), metal care ne încurcă mai tare. Suportam parcă bronzul mai bine, aliaj moale, strălucitor când este prelucrat, mat şi închis în timp; fierul în schimb nu lasă decât impenetrabilitatea să ne acopere gândul.

Sidereon uranon, scrie Homer în Cântul XV, 437, expresie tradusă cu "pîn` la cer", notele lui Adrian Pârvulescu de la subsolul paginii din Odiseea încearcă oarecum împrăştierea misterului.

"« Pîn` la cer », textual «pînă la cerul de fier»; sidereon uranon. Expresia este probabil metaforică: cerul, adică zeii, stă împietrit ca fierul la nelegiurile peţitorilor, îi rabdă şi nu-i pedepseşte odată pentru tot ce au făcut. Interpretarea e sprijinită de utilizarea, în general metaforică, a fierului: un suflet nemilostiv e numit «de fier», sidereos (5,252), o inimă care a îndurat multe suferinţe e o inimă de fier (4, 405), o inimă care nu se lasă înduplecată este o inimă de fier, sidereion etor (Iliada, 24, 205) etc. Aşadar, cerul care rabdă ca ticăloşiile peţitorilor să crească ajungînd pînă la el, fără să le pedepsească, este un cer de fier. A lua expresia în sens propriu este probabil o profundă greşeală." (Homer, Odiseea, Univers, 1979, pag.358)

Sensul eliberării lui Ulise de sub farmecele nimfei Calipso, la porunca cerului (a lui Zeus) aici capătă sens, în final până şi zeii nu mai rabdă.

Ori tocmai că la Marguerite Yourcenar cerul de aramă este "indiferent la bucuriile şi suferintele oamenilor", asta pentru a da împăratului un discurs sacru. Cineva drag lui murise cu puţin timp înainte, felul revoltat în care este poziţionat nu este acela de cinic (Nero) sau stoic (Marc Aureliu), ci de liber-cugetător: când te copleşesc loviturile sorţii nu poţi decât să spui privind în sus: cer de aramă sau cer de fier.