Nicolas Bouvier - Cronică Japoneză - citat
Oricine poate azi, cu ochii închişi, să arate arhipealgul japonez pe o hartă. Ceea ce se ştie mai puţin e cum a ajuns el acolo, şi de unde - în fond - au picat japonezii.
Din cer, direct.
E, în tot cazul, ceea ce ne asigură Kojiki (Culegere de întâmplări din vechime) şi Nihongi (Cronici japoneze), în care vechile mituri naţionale au fost adunate din poruncă imperială la începutul secolului al VIII-lea al erei noastre, şi care constituie fondul Cărţilor sfinte ale cultului şinto.
Felul în care un popor îşi explică propria existenţă e uneori la fel de grăitor ca şi felul în care şi-o trăieşte. Iată aşadar, păstrând esenţialul din această cosmogonie bizară, proaspătă şi dezlânată, cum au coborât pe pământ japonezii, şi care e prima poveste pe care şi-au povestit-o.
La începutul acestei Geneze nu e "Cuvântul", ci o limbă de pământ ce pluteşte fericită pe întuneric. Uşorul şi greul se despart pentru a forma un Sus şi un Jos. În acest Sus mişună o sumă de Spirite divine (Kami), orfane şi fără urmaşi. Nu fac absolut nimic, căci acţiunea lor nu ar avea, încă temei.
Jos, totul este lichid. Niciunde nu există pământ ferm, până în ziua când doi Kami din acea primă epocă se gândesc să bată cu vârful unei lănci oceanul de nămol. Sunt frate şi soră. Ei sunt creatorii Japoniei şi orice şcolar le ştie numele: Izanagi (cel care invită) şi Izanami (cea care invită). Marea bătută se îngroaşă, iar grăuntele căzut de pe lance formează prima insulă a mării Interioare. Fratele şi sora coboară pe ea, se cercetează, ea îl aţâţă şi, pe legea mea, cei doi... se invită. Într-o "augustă unire, ei îşi alătură augustele mădulare" şi astfel se nasc trei avortoni, căci nu se cuvenea ca femeia să aibă iniţiativa. (În Japonia, partea bărbătească e, în toate, ceva mai înceată.) O iau de la capăt după rânduială, asistaţi de o codobatură care, cu coada, le bate graţios măsura, iar de data asta sora-soţie naşte cele opt insule ale Japoniei. (Iată deja opt divinităţi întrupate, împreunarea celebrată fără chinuri, remuşcări sau ruşine, şi condiţia subalternă rezervată femeii - acea falsă supunere care i-a permis, de atunci, să tragă atât de uşor sforile. Cât despre pasărea-metronom, e cam acelaşi lucru - cred - cu şarpele nostru.
Nicolas Bouvier, Cronică Japoneză, ed. Humanitas, 2006, pag.11-12
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc