Iliada mică - Lesches din Mitylene - Scutul lui Ahile

pentru George Geacăr

http://www.mlahanas.de/Greeks/Mythology/Achilles.html

     Faptele celor ce au luptat la Troia nu au fost descrise numai de Homer, merită să-l pomenim pe Lesches din Mitylene, cel care a scris Iliada mică.

     Sunt aceaşi eroi, aceaşi luptă,  acelaşi timp, diferă poate optica; drumul razei de lumină ce poate orbi sau dimpotrivă arăta mai uşor partea de adevăr în care ne simţim mulţumiţi.

     "Iliada mică" începe cu ceea ce neaşteptat am scrie noi în ziua de azi, prin asta am fi originali *, începe cu moartea lui Ahile.

     Ahile, fiul zeiţei Thetis, cea "cu picioarele de argint", scăldat în a fi nemuritor în apa ce străbate şi desparte Infernul de Lumea noastră, în fluviul Styx cum scriu anticii greci, ţinut doar de un călcâi pentru a nu se îneca, prin asta a devenit inexpugnabil la orice armă ce l-ar putea străpunge, afară de acel călcâi. Ulterior pentru a da dinamică expresiei, călcâiul s-a transformat în tendon. Poezia eroică a versificat de fapt tendonul lui Ahile, prin aceasta pomenind de iuţeala, de statura atletică, de vitejia, de frumuseţea, de mândria, de orgoliul acestuia, pentru că este adevărat că la tendon, ca obiect de studiu anatomic, stau o mulţime de epitete la coadă.

     Ahile moare datorită lui Apollo, acesta îndreaptă săgeata trasă de Paris, săgeată otrăvită de Herakles în sângele Hydrei de la Lerna, săgeată ajunsă pe căi nebănuite în cetatea Troiei. Apollo de fapt n-a demonstrat nimic, lui Ahile îi era prezis că va muri, soarta spun unii, destinul scriu alţii; pentru că el s-a dus la război, altfel cine ştie! Apollo (Loxias) ştia asta înainte, este ireductibil gândul de a face ştiind că acţiunea a avut loc deja în mintea ta; ăsta-i mitul grec.

     Nu mai pomenesc de felul cum Ahile, conducătorul mirmidonilor, era prezent, teutonii s-ar simţi păcăliţi, iar mai târziu cuirasierii călare, au încercat să-l imite. În Atelierele Timpului, Hefaistos şi sclavii săi, au conceput armura şi scutul trupului ce nu cunoştea moarte loviturilor date de muritori. În felul acesta cunoaştem pleonasmul intangibilităţii, să fii apărat de zei, dar să porţi scut, oare pentru călcâi sau tendon au fost toate acestea?!

     Ahile moare, lovit de săgeată, jos, acolo unde-l doare cel mai tare; să vezi asta ar fi sfârşitul lumii, lumea care trebuie să moară, cataclismul în care eroul moare devine discordie pentru cele următoare.

Legendele Olimpului, Eroii, de Alexandru Mitru

     Aiax (Ajax) de la Salamina ridică trupul greu, încărcat de armură, al lui Ahile. Ulise în faţa lui apără retragerea. Troienii ar fi vrut în răzbunarea lui Hector să posede trupul lui Ahile.

În tabără, în faţa trupului viteazului, neînduplecatului Ahile, se dispută cine preia din armele sale, cel mai viteaz, cel mai aproape, cel mai tare... 

"Aias şi Odiseu aveau păreri opuse în ceea ce priveşte întîietatea lor în vitejie, aşa cum spune autorul Iliadei mici. Nestor i-a sfătuit atunci pe greci să trimită cîţiva oameni de-ai lor sub zidurile Troiei, ca să tragă cu urechea la spusele vrăjmaşilor despre bărbăţia celor doi eroi. Trimişii grecilor auziră cum se contraziceau nişte fetişcane, dintre care una susţinea că Aiax e cu mult mai curajos decît Odiseu, prin următoarele cuvinte:

          Căci Aiax a săltat pe umăr, scoţîndu-l din vîltoarea

                                                                                   luptei

          Pe-Ahile, faptă nedorită şi de divinul Odiseu.

     Îmboldită de Atena, o altă fetişcană i-a răspuns astfel:

          Ce spui ? Ce tot înşirui acolo cuvinte fără nici o noimă ?

          Chiar şi femeia duce-n cârcă povara pusă de bărbat,

          Dar să se lupte nu-i în stare; şi-ar pierde cumpătu-n 

                                                                            război ! "

Homer, Imnuri - Războiul şoarecilor cu broaştele, BPT, Minerva, 1971, pag.192-193

     Aiax, într-un fel neîndreptăţit, se sinucide, faptă relatată şi în Iliada lui Homer, eroul care se sinucide, unde am mai citit eu asta? Yukio Mishima ? 

     Merită să mai pomenesc; pentru că de fapt în asta constă toată căutarea noastră, că grecii în cunoaşterea lor au surprins umorul, epigrama cum scriu ei:

Epigrame inspirate de poemele homerice

VI. Scutul lui Ahile (IX, 115)

Vestitul scut al lui Ahile ce-a supt din sângele 

                                                       lui Hector

L-a dobîndit de la danai Ulise, părtinit de juzi.

Dar flota-i scufundînd, noianul i l-a răpit

                                                   şi spre mormîntul

Lui Aias valul l-a purtat, ci spre Itaca nicidecum!

Homer, Imnuri - Războiul şoarecilor cu broaştele, BPT, Minerva, 1971, pag.264