Japonia - grozăvia şi metamorfoza

citat

          Întuneric şi lumină, foc şi neant: deşi se anunţa primăvara şi o dată cu ea speranţele care o însoţeau - fiindcă acesta era anotimpul - oamenii pierdeau controlul evenimentelor. Acestea se înlănţuiau, prevestind un cataclism probabil. Destui erau cei ce îşi repetau în sinea lor legenda lui Amaterasu, zeiţa Soarelui cu trup strălucitor, care s-a închis într-o bună zi ca să nu mai vadă turpitudinile şi violenţele fratelui ei şi, ascunzându-se în fundul unei grote, de unde zeii au fost nevoiţi să o scoată prin viclenie, ea a deposedat Japonia de orice izvor de viaţă, iar arhipeleagul a fost învăluit în beznă. Era o poveste care li se spunea şcolarilor de două generaţii încoace, fiind una dintre acele reprezentări simpliste şi naive savant elaborate pornind de la miturile străvechi ce au fost smulse uitării  la sfârşitul secolului XIX-lea, cu intenţia limpede de-a edifica o identitate naţională modernă şi bine calibrată.

Danielle Elisseeff, Istoria Japoniei, ed. Lucman, pag. 226

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Amaterasu_cave_edit2.jpg

Amaterasu; Amaterasu Omikami (Cerul strălucitor) Zeiţă japoneză a Soarelui. Născută din ochiul stâng al zeului primordial Izanagi, după moartea soţiei acestuia Izanami, Amaterasu alcătuieşte un cuplu cu zeul furtunii Susanowo, devenind strămoaşa directă a primului mikado, Jimmu-Tenno, într-o epocă arhaică, apoi ocrotitoarea simbolică a insulelor nipone.

Un mit cu implicaţii astronomice povesteşte un conflict cu paredrul  ei Susanowo şi supărarea ei imediată (numită şi "marea eclipsă"): dorind s-o viziteze pe zeiţa Izanagi, soţia tatălui lor, strămutată în imperiul morţii, Susanowo îşi jigneşte prin aceasta paredra care se închide într-o grotă şi blochează intrarea; astfel, Amaterasu lipseşte lumea de lumină şi întrerupe succesiunea de zile şi nopţi; spre a o convinge să iasă din peşteră, intră în acţiune întregul panteon, dar numai divinitatea Ama-no-uzume găseşte o soluţie, executînd un dans cu care stîrneşte rîsetele celor 8 milioane de divinităţi japoneze; curiozitatea o atrage pe Amaterasu afară, zeii îi pun în faţă o oglindă (obiect pe care ea nu-l cunoştea) şi, uimită de propriul chip, îşi uită ambiţia, merge înainte, iar între timp zeii întind o funie ca să-i taie retragerea: lumea reintră în cadrul firesc, avînd din nou, zile şi nopţi, anotimpuri.

http://travel.webshots.com/photo/1126034814051823195XeOBQT

După "marea eclipsă", Amaterasu trimite pe pămînt pe Ninigi-no-Mikoto (fie fiul ei, fie un nepot), ca stăpîn al insulelor nipone, Jimmu-Tenno fiind descendentul acestui strămoş solar. În shintoism, Amaterasu a devenit divinitatea supremă; dealtfel, cel mai vechi templu shintoist (templul Naiku din provincia Ise) este consacrat zeiţei Amaterasu.

Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, ed. Albatros, 1983, pag. 41

În onoarea poporului japonez