Where are the women in the postmodern landscape?

http://latimesblogs.latimes.com/jacketcopy/2009/06/welcome-to-pomo-month-at-jacket-copy.html

Photos: James Joyce in 1931, left, and Jacques Derrida in 2004, right. 

Credits: Joyce - File / Derrida - Joel Robine, AFP Photo 

"Is James Joyce the grandfather of postmodernism? Is Jacques Derrida its patron saint? Where are the women in the postmodern landscape? Is postmodernism something dense and unapproachable, or can it be fun? How much have postmodern ideas and techniques infiltrated our present moment, anyway?"

     Aceste întrebări sunt supuse atenţiei de Carolyn Kellogg, o doamnă care caută răspunsuri în articolul cu pricina de la imaginea de mai sus, dar, reiau eu; găsirea acestor răspunsuri este dorinţa tuturor.

     Poziţia femeii în această eră în care expunerea este tot mai mare, tot mai făţişă, tot mai elocventă îi aparţine acesteia mai mult ca oricând. Avantajele nu merită să le expun eu aici, dar dorinţa a existat tot timpul; mitul "oglinzii fermecate" îşi are acum transcendentul în ceea ce numit azi "un compliment". Femeia a dorit şi doreşte un compliment; aşa cum copilul doreşte o strângere la pieptul celei pe care într-o zi o va părăsi. Lipsa acestuia nu va face altceva decât să-i mărească angoasa în căutarea complimentului.

     Ajungem ca o societate, cu un aparat uman bine deprins deja cu regulile ştiinţei şi tehnologiei, cu legile unui drept modern, să depindă la un moment dat de un compliment. În toată această perspectivă socială, femeia se va lupta să-l obţină neapărat, iar bărbatul se va tâmpi să i-l dea.