"I-a condus toată noaptea şi le-a deschis drumul spre lumina zorilor."
Homer, Odiseea, Cântul II, ultimul vers.
Stâlpului i s-au tăiat toate legăturile, toate transmisiile, pentru ca nimic să nu mai susţină: l-au ocolit.
Stâlpul a devenit întocmai ca un vagabond, un om părăsit de toţi, pierdut faţă de cei apropiaţi din cauza întreruperii legăturii cu aceştia.
Oamenii sunt întocmai ca stâlpii ce poartă pe ei fire, cabluri ce duc semnalul, sinusoida, comunicarea. Aceşti stâlpii sunt ca oamenii, ei le poartă acestora energia confortului zilnic.
Iubesc aceşti stâlpi pentru că datorită lor comunic şi primesc mult aşteptatele mesaje, informaţii ce-mi alimentează mintea şi visele.
Eu urasc sa vad fabrici parasite:)parca plutesc inca in aer stafiile muncitorilor ce si-au rupt oasele...
RăspundețiȘtergereExistă un principiu al "ferestrelor goale" care arată că dacă la o "casă părăsită" se va sparge un geam şi nu va fi înlocuit, peste puţin timp se va sparge şi alt geam.
RăspundețiȘtergereO casă părăsită poate să însemne şi o casă locuită de oameni care nu au bani să o întreţină.
Lăsând "stâlpi goi" în jurul nostru, lăsând case şi fabrici părăsite. nu facem altceva decât să ne însingurăm, ca oameni şi ca societate.
"societate în singurătate" ce aiurea sună!