In memoriam Nichita

Corabia argonauţilor - Muzeul Akropolis - Athena

     În vis ştiam deja că mă voi trezi. Când m-am trezit, m-am gândit că mă voi spăla pe mâini, pe faţă, pe corp. În timp ce mă spălam mi s-a făcut foame, cu apa curgând în jurul meu ştiam că îmi va fi sete după ce voi mânca şi aşa mai departe. Îmi aminteam toată ziua ce voi face, ce voi simţi, cât voi reuşi. Toate vin pe rând, se petrec în memorie pentru a deveni mai târziu părţi ale acţiunii viitoare, ale probei realităţii faţă de vis.

     În vis ştiam că voi scrie, asta pentru că l-am citit pe Nichita, nu mai ţin minte când sau nu mai ţin minte ce. În toate aceste ştiinţe ale mele, rostul lor este de a mă manifesta, de a exista în felul meu şi tot în felul meu ştiu că voi citi pe Nichita, neştiind ce, neştiind când. Neştiind că în felul acesta îl pomenesc pe Nichita.