Capitolul II - Parcurs
Parcurs este un termen vast, ascunde o hartă întreagă, defineşte drumul în general. Întrebuinţat în activitatea maritimă, aviatică, militară, binenţeles rutieră, parcurs devine astfel matricea călătoriei. În intersecţii mentale se află evenimentul, ori regizorul Mircea Daneliuc nu s-a sfiit să-l contureze în filmul Croaziera, a dorit chiar să-l provoace, dar întocmai dorinţei sale acesta nu s-a petrecut. Nici o epifanie, nici o înviere, nici o resurecţie, nici nici, nada; "de la filmul acesta nu vine nimic din ceea ce aţi dori voi să vină" pare că mi-a suflat în ceafă marele realizator Daneliuc, şi dacă aceasta a fost o iluzie eu mă bucur că am avut-o, dacă voi plăti cumva pentru ea? Îmi voi declina respectul faţă de vis. Să plece atunci visul!
Filmul începe cu prezentarea uneltelor parcursului, a bărcilor; răbdare a operatorului în a stărui asupra contrastelor plutitoare, bărci goale, bărci ce vor pluti, bărci ce vor purta oameni. Acest început mi-a adus aminte de "Călăuza" lui Andrei Tarkovsky, un alt film cu un alt parcurs, cu alte evenimente ce aşteaptă să se întâmple, cu oameni căutători, cu stalkeri.
Dacă Odiseea lui Homer este plină de evenimente, care mai de care fantastice, în această călătorie "a celor o sută", călătorie începută la Giurgiu şi sfârşită la Cernavodă, nu se întâmplă nimic, evenimentele există, dar sunt exagerate pentru a marca personajele, pentru a le reliefa, pentru a le departaja unele de altele. Avem de-a face cu o "călătorie a dorinţelor", toată lumea doreşte ceva în acest film minunat, priviţi personajele masculine, indiferent de vârstă, apoi pe cele feminine, la fel, avem şi un copil chiar, toţi; toţi au dorinţa să trăiască, să iubească şi să fie iubiţi, ori într-o societate bazată pe reguli, pe principii, pe temeri, aceste dorinţe cad în desuetudine. În aceaşi manieră este luată în calcul însăşi celula:
Croaziera are imagini portret, imagini ale devenirii umane ulterioare, filmul trebuie văzut şi altfel, văzut din spate.
Croaziera este un film eveniment, greu de evaluat în toţi termenii actuali, cine ştie poate alţii vor reuşi mai bine.
exact - tocmai nimicul (nada) e miza filmului. atata forfota si fosgaiala pentru nimic, pentru un simulacru specific comunist!
RăspundețiȘtergere(de aici, talentul regizoral de exceptie al lui Daneliuc - sa regizezi nimicul din comunism, prin vorbele goale, prin discursul vid)
...şi astăzi se întâmplă altfel? (despre vorbe goale întreb)
RăspundețiȘtergerenici măcar o umbră a dorinţei de a face cultură, de a o propaga (poate nu place acest cuvânt)...
statisticile celor care "semnează" cu degetul sunt copleşitoare, cine doreşte să întrebe un grefier ajuns spre pensie despre numărul analfabeţilor pe care-i vede zilnic, va rămâne surprins că aceste grefier îşi aminteşte că acum 20 de ani erau număraţi tot pe degete cei "lipsiţi de carte".
nu apăr nici un sistem, nu apăr nici un partid, dar îmi este greaţă de aceste vremuri!
o sa ajungem, poate, la o resurectie a existentialismului camusian (Strainul) si sartrian (Greata)...
RăspundețiȘtergereda, ajungem acolo, pentru că eu am fost educat de "existenţialismul francez" şi până la "marile mişcări ale anului 68" (mişcări intelectuale) din Franţa, România mai are, abia după aceea se poate discuta de "cultură" în sensul cultivării ei...
RăspundețiȘtergere