Lupta

Lupta începu la o dată pe care copilul nu a putut să o edifice, să o parcurgă mintal în trecut, ştia doar că a avut loc, nimic nu-i putea schimba acest reflex al nopţii cu ziua, a somnului cu trezitul. Atunci când şi-a adus aminte, a desenat.

Desenul, în ceea ce ar putea fi ca o amintire, nu este decât o oglindire, este ceea ce el suferă dimineaţa când se trezeşte sau la fel când se culcă, o clipă s-ar mai juca. Lupta este împrumutată, o minte tânără sacadată de informaţia zilnică, dar ea există. Există în fiecare dintre noi şi rădăcina ei ar putea fi lupta întunericului cu lumina, a adevărului cu minciuna.

Toate acestea, în lipsa curentului electric şi a gazului metan, ar putea fi adevărate, în schimb confortul ne introduce în alt somn, mai mortal decât moartea însăşi, în somnul indiferenţei; somn pe care copilul nu-l cunoaşte încă, de aceea el crează atât de frumos şi de antagonic.