Palatul lui Alcinou; Ulise participă la banchetul dat în onoarea sa, Demodoc, aedul regal cântă în versuri Războiul Troian, regele este cuprins de emoţie, totuşi privind la Ulise îşi dă cu părerea:
Doar zeii vrur-aşa: ursiră moartea
Vitejilor, ca-n urma lor să fie
Un cîntec pentru cei care-or să vie.
Homer, Odiseea, Cântul VII, 787-789
"Ideea că nenumăratele jertfe umane din războiul Troiei n-ar fi avut alt scop decît naşterea unui cîntec pentru posteritate este unică în întreaga gîndire greacă şi nu a fost reluată de nimeni. Ea nu exprimă mentalitatea unui grec. Homer o pune în gura lui Alcinou, regele unui popor de oameni cinstiţi, dar trăind departe de lume, departe de cîmpurile de luptă, pasionat nu de faptele de vitejie, ci de cîntecele despre ele, cum arată marea lor preţuire pentru aezi. Avem de-a face aşadar cu un popor de consumatori, să folosim terminologia actuală, care au impresia că evenimentele au fost produse numai pentru ca ecoul lor să ajungă la ei în urechile posterităţii."
Homer, Odiseea, ed. Univers, 1979,
Traducere de George Murnu,
Studiu introductiv şi note de Adrian Pârvulescu,
citatul este nota de la pag. 204
Ce idee minunată !
RăspundețiȘtergereIdeea nu-mi aparţine, eu doar am preluat-o din notele din Odiseea de Adrian Pârvulescu... :) care s-au scris înainte de 1980 şi se vorbeşte de "popor de consumatori"!!!
RăspundețiȘtergere:)
sus , jos ? :)
RăspundețiȘtergerepag. 205 jos, (na_cam greşit)
RăspundețiȘtergeredar nota este cât China, deci se vede uşor... .)
sa-mi iau astrolabul . tre' s-o gasesc :))
RăspundețiȘtergereCARTEA, trebuie luată CARTEA, "biblia antică greacă" dacă îmi este permis acest eufemism (na că tot la greci ajung...)
RăspundețiȘtergere:) adevaru' e ca nici editura univers de azi nu mai e cat china :))
RăspundețiȘtergereaşa deci. şi unde greşesc profesorii, că n-am înţeles...
RăspundețiȘtergereLa faptul că nu dau importanţa cuvenită tuturor faptelor petrecute, indiferent cum sunt ele în opinia lor personală, bune sau rele, mai mult chiar, se întâmplă să treacă repede de la educaţie fizică la matematică sau de la limba engleză la filosofie.
RăspundețiȘtergereRolul profesorului este dea maximul de obiectivitate în cele predate, fără a intra recursiv pe teritorii ce ar crea confuzie între cei cel ascultă.
Interesant, apropo de greşeli; eu să-mi dau cu părerea despre "durerile facerii" şi femeile despre război.
adica fiecare sa vorbeasca ce si despre ce se pricepe? sau cum?
RăspundețiȘtergeresi de la citatul ala cum ai ajuns la profesori?
simt ca vrei sa spui ceva, dar o dai dupa cires. zi de/a dreptul...
"stiu faza si citesc si eu cu placere iliada din cand in cand.
RăspundețiȘtergerenumai ca relatarea e obiectiva chiar daca e in detaliu, pt ca e vorba de destin."
Fraza aceasta este după cireşul dumneavoastră, eu mă mir că nu aţi înţeles.
Sper că nu vă supără polemica asta!
pai vezi? banuiam eu ca acolo bati.
RăspundețiȘtergerenu ma supara deloc, imi plac discutiile.
as putea sa raspund acum, dar mai astept.
nu/mi mai vorbi cu dvs
"Ideea că nenumăratele jertfe umane din războiul Troiei n-ar fi avut alt scop decît naşterea unui cîntec pentru posteritate este unică în întreaga gîndire greacă şi nu a fost reluată de nimeni. "
RăspundețiȘtergeresi nici nu va fi reluata vreodata, in viitorul previzibil pt ca este idee primitiva a unei lumi pt care viata nu avea valoare in sine, iar moartea aducea glorie.
eroul a fost apoi inlocuit de sfant, iar moartea eroica inlocuita de moartea in numele crucii
secolul al xx/lea a descoperit ca moartea in razboi n/are nimic eroic, nicio motivatie eroica sau mistica a mortii nu rezista in fata luciditatii.
pe frontul de vest nimic nou, pt cine bat clopotele etc
iar ce a urmat sper sa fi scos definitiv din capetele ametite de eroism ideea mortii ca spectacol: razboiul lui hitler, razboaiele lui stalin, razboaiele contemporane, au fost subiect de insipiratie pt filme de consum, dar nu pt literatura, in orice caz nu in ideea de glorificare a mortii, ci de evidentiere a caracterului oribil al omorarii in masa a oamenilor in numele unor 'idei"
Aş dori să fiu mai laconic, sau repetându-mă, să fiu spartan.
RăspundețiȘtergereAproape de noi, aşa cum şi pe Napoleon îl consideraţi aproape de epoca noastră, Byron moare la Messolonghi, în Grecia, în anul când sudul ţării se proclamă independent faţă de Poartă, Tudor moare şi el la noi la Târgovişte, confuzia indusă în cadrul Eteriei de către ruşi este chiar denunţată de Byron.
Evenimentele aceste vi se par necunoscute, pentru că nu le pomeniţi, sigur le cunoaşteţi şi sunt sigur când scriu asta, dar ei sunt eroi, fără să moară cu sabia în mână în linia de bătaie.
Mai aproape de noi, cel mai mare scriitor al Japoniei, Yukio Mishima, se sinucide într-o pseudo-lovitură de stat, denunţând astfel decăderea morală a spiritului nipon; al erou...
etc.
Nu am loc să-i pomenesc pe toţi de la Ahile încoace, vreţi să-i uitaţi, treaba dumneavoastră, eu nu vreau!
da, războaiele de independenţă ale popoarelor nasc eroi adevăraţi.
RăspundețiȘtergeredar astăzi nici aceste războaie nu mai sunt ce au fost: vezi cecenia, vezi kurdistanul
p.s. ahile nu intra în discuţia asta