Isis şi cu mine în Zenobia de Gellu Naum

http://www.africawithin.com/kemit/aset.htm

mesmeei

citat

Despre invocaţiile mele şi despre apariţiile Zenobiei am avut pe atunci chiar naivitatea să

scriu un fel de carte presărată pe alocuri cu mici teorii, mă rog, era de la bun început sortită

eşecului, poate de asta am şi scris-o: în ciuda cîtorva plăcute fragmente litherare şi a câtorva

sentinţe culthurale, esenţialul refuza să se exprime altfel decît în fapte simple care păreau,

după obiceiul lor, cam trase de păr, aşa cum par şi acum, ce să-i faci...

Amintesc notaţiile acelea, pe care nu m-aş mai simţi în stare să le recitesc, doar pentru că,

printre multe alte omisiuni voite sau nu, am impresia că se află şi un fel de invocaţie obişnuită

mie pe care o transcriu abia acum:

... să nu uit mai întâi pălăria făcusem rost de o pălărie neagră cu

borurile largi şi pleoştite cum purta un poet într-o piesă cehoslovacă o

mizerie în care to

tul se petrecea într-o cameră la; subsol aveam şi un costum ceva catifea

          acoperea bine mă simţeam

în el ca un baschetbalist de statură convenabilă

umblam de colo-colo în două labe pe poante ca un câine dresat

umblam pe poante cu lăbuţele îndoite de la încheieturi cu;

capul bine înţepenit pe gât cu ochii daţi peste cap

printr-un parc; Isis era lîngă mine mă iubea; alţii se adunau

câte doi câte trei ca să cânte eu recitam singur având o

singură admiratoare dar când vedeam fete umblam pe poante recitam

Isis nu zicea nimic ştia că nu se poate altfel vedeam două-trei fete

          începeam să umblu cu; pălăria

pe cap dar mult mai disperat recitam cât puteam mai tare

fetele treceau mai departe cu nişte băieţi care mă apreciau

umblam mult mai disperat una a zis: „nu mai zbiera

aşa pentru că pari un derbedeu" o speria umbletul meu şi pălăria mea neagră

vroia să mă întristeze să mor de ruşine cu pălăria mea cu tot

aveam un curaj nebun am recitat: „poate chiar sunt şi ce

dacă sunt?" ei i-a plăcut simţeam că începea să mă simpatizeze eram

disperat improvizam aiurea eram; nenorocit cu pălăria aia mă

asurzeam recitind umblam ; pe poante în jurul fetelor mă

simpatizau recitam:

„ziceţi voi aşa de mine vă dă mîna fiindcă sunt un alb nenorocit

ultimul alb din mileniul acesta care e ultimul pe când;

voi sunteţi roz verzi şi albastre ultimul; alb al mileniului

umblu ca un câine dresat vă dă mâna fiindcă etc etc"

strigam tare improvizam despre albul nenorocit care conţine

de toate plus disperarea sfârşitului care coincide cu ultimele

lor calcule despre ; soarta ultimului alb reţinut

pe plantaţiile lor umblam cu ochii holbaţi pe sub

pălăria mea neagră fetele mă simpatizau am ajuns la o alee cu

arbori înalţi Isis s-a aplecat şi mi-a; spus la ureche:

„nu mai recita; pe aici umblă matematicianul Cantor şi te mănâncă

un matematician e ceva pe la biserica mă-sii cântă pe acolo dar

ăsta e ; unul rău şi răzbunător un fel de înger exterminator"

aveam un curaj nebun fetele mă simpatizau strigam spre El:

„îţi dă mîna să mă mănânci fiindcă sunt ultimul alb dar să ştii

că nu-mi pasă şi am să recit" ; El n-a apărut era

la biserică nu l-am văzut am cotit după fete recitam; în

spăimîntat umblam pe poante fetele coborau spre o ecluză

pavată cu dale argintii am; făcut un ocol pe după copaci

„nu mai recita" spunea Isis „e un profesionist pe aici te

faci de rîs"

„n-are decât să fie şi mama profesioniştilor" spuneam „lor le dă

mâna dar eu; sunt ultimul alb pe planeta asta împuţită"

de fapt recitam lucruri tragice nu pot să le redau fiind

cam neclare m-am dus după fete la ecluză pe dale

lângă cabina paznicului uşa; era deschisă

în faţa ei se afla un dulap cu pereţii de sti; clă ieftină

cu o ştiucă mare înăuntru mă uitam prin sti; clă

atunci a ieşit paznicul (numai pe jumătate) cu un ciocan

în mână vroia să-mi dea peste degete să nu mă mai uit

dar s-a; retras imediat pentru că se speriaseră fetele

şi le respecta recitam la disperare umblam

pe poante în jurul fetelor strigam către paznic: „sigur îţi

dă mâna fiindcă sunt un biet alb lipsit de apărare"; şi

mi-a venit în minte să-l insult pe o chestie culturală

să le; jignesc şi pe fete cu ocazia asta deşi mă simpatizau

„sigur" am spus „vă convine fiindcă sînt ultimul alb"

îi jigneam pe toţi cei peste patruzeci PH D conservatori

honoris cauza ai muzeelor ingineri electrici astrologi spe;

cialişti în şti; inţe spaţiale atlantologi co; lecţionari de o

biecte precolumbiene generali de brigadă oceanografi is; torici

cartografi spe; cialişti ai războiului psihologic cercetători pa

rapsihici biblioteci ale congresului şi ale universităţilor

birouri culturale arhive librării educatori foşti piloţi so

cietăţi pentru investigarea inexplicabilului matematicieni

mitologi filologi colonei în retragere şi alţii care; parti

cipaseră prin sugestii directive şi corecturi la starea mea

actuală îi jignea din p d v cultural

ca şi pe fete care se; simţeau jignite din p d v naţional-sexual

dar protestau slab fiindcă mă simpatizau şi;

nu vroiau să mă întrerupă deşi li se înroşiseră pulpele de

indignare pe când ; eu recitam de unul singur

strigam Isis stătea lîngă mine nu mai zicea nimic

(atunci am ştiut că sosise timpul să părăsesc

coridorul şi să

mă îndrept spre mlaştini.)

Gellu Naum, Zenobia, ed. Humanitas, 2003, pag. 94-97