 |
| http://www.blogher.com/time-management-people-add |
De fapt timpul nu se opreşte niciodată; minciuna celor care hipnotizează clientul pentru ai povesti mai târziu o viaţă întreagă face parte din preambulul actului în care actriţa doreşte şampanie în piesa în care se joacă Madame de Pompadour, nu i se dă Moët, ci doar suc dulceag alcoolizat; în schimb mai târziu în Madame Bovary cineva, în ciudă, pune în pahar cucută. Preambulul era de fapt dorinţa femeii.
Momentele în care femeia visează sunt numărate, ar trebui să scriu altfel, timpul în care femeia visează este scurt, dacă nici acum nu am fost înţeles revin altfel: femeia reuşeşte prin vis să-şi îndeplinească toate dorinţele, toate ca şi cuvânt, ca termen, au un suport temporar, timpul trece, visul se spulberă, dorinţa rămâne în aer fără suport. Nimeni nu greşeşte, în spatele nostru cineva biciuieşte secundele, acestea, rupte-n gură de durere ne depăşesc; timpul ne-o ia înainte. "Celei mai frumoase!" a scris Discordia pe măr.
Am vrut să scriu altceva şi m-am amăgit, atenţie că devin plângăcios -o clipă şi-mi şterg mucii; apoi am să scriu despre eroi, despre flamuri şi steaguri, vânt şi virtute. Ce vor cei ce stârnesc atari idei? În afară băgării lor în seamă? Care este suportul lor? Câte femei au iubit ei? sau, Câte femei îşi amintesc că au iubit?
Pot afirma că în pragul anului când tânărul a iubit, mai iubeşte o dată, mai priveşte o dată; aşa a devenit adult, mai târziu matur se va feri să recunoască asta. Femeia, tânăra ce a visat tot timpul la asta, va avea mai mult timp de a gândi la asta. În timp ce bărbaţii se unesc, femeile se despart, bărbaţii pentru a se susţine, femeile pentru a cunoaşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc