Frumuseţea

pentru nesăbuinţa frumuseţii

http://archaeologynewsnetwork.blogspot.com/

Benedetto Croce dixit:

Dintr-un cenaclu italian a răzbătut în 1764 primul glas de opoziţie faţă de doctrina frumuseţii ideale şi o declaraţie în favoarea caracteristicului ca principiu al artei. [...] lucrarea  lui Giuseppe Spalletti, Sagio sopra la Bellezza (Eseu asupra frumuseţii) [...]

“Adevărul în general, bine redat de făurar, este obiectul frumuseţii în general. Cînd sufletul găseşte acele caracteristici, care se potrivesc în întregime cu ceea ce pretindem că vrem să reprezentăm, atunci acea operă este frumoasă. Ba mai mult, în aceleaşi opere ale naturii, dacă el priveşte un bărbat foarte bine proporţionat cu o figură foarte frumoasă de femeie, ceea ce îi produce îndoiala dacă subiectul în faţa căruia ne aflăm trebuie declarat bărbat sau femeie, atunci bărbatul acela e considerat cu siguranţă urît întrucît îi lipseşte caracteristica adevărului; şi ceea ce se spune de frumosul natural şi mai mult se potriveşte frumosului artificial.”

Plăcerea generată de frumuseţe este plăcerea intelectuală, adică aceea de a cunoaşte adevărul; în faţa lucrurilor neplăcute, reprezentate în mod caracteristic, omul “se bucură de a-şi fi crescute propriile cunoştinţe”; frumuseţea, “furnizînd sufletului asemănări, ordine, proporţii, armonie, varietate îi furnizează şi un cîmp larg în care el să poată construi o serie imensă de silogisme, şi raţionînd în acest fel, se va bucura de sine însuşi, de acel obiect care-i dă motiv de plăcere, şi de sentimentul propriei lui perfecţiuni”. De aceea frumosul poate fi definit “acea modificare inerentă obiectului observat care, cu o caracteristică ce nu dă greş îl reprezintă aşa cum trebuie să apară”.

Benedetto Croce, Estetica, ed. Univers, 1971, pag.332-333

Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, ed. Sport-Turim. 1981, pag.98-5

Am privit tot timpul acest bust ca fiind frumuseţea ca definiţie, numele “the beautiful one is come” ce provine din nfrt ca accepţiune fonetică a hieroglifei "frumuseţii" sau a "zeităţii" mă duce cu gândul că nu vom reuşi niciodată să trasăm o definiţie asupra acestei categorii a frumosului (vorba lui Aristotel, un lucru este frumos pentru că face parte din categoria frumosului).

Deţin în memorie prima imagine, am căutat-o şi am fotografiat-o: aşa arăta Nefertiti pentru mine la vârsta intrării în adolescenţă şi trebuie să recunosc că aşa a rămas şi acum.

În mijlocul Berlinului, în mijlocul Neues Museum se află Nefertiti acum, obiect de dispută, de studiu continuu, de admiraţie unanimă, de îmbulzeală. Asta să fie acum frumuseţea?

A se vedea şi
http://susanllewellyn.wordpress.com/tag/loaf/
http://www.nytimes.com/2009/10/19/world/europe/19iht-germany.html?_r=1