Se afișează postările cu eticheta Amaterasu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Amaterasu. Afișați toate postările

duminică, 13 martie 2011

Japonia - Anul zero - III

Nicolas Bouvier - Cronică Japoneză - citat


http://mythologica.fr/japon/susano.htm
 
     Kamii cereşti îl însărcinează pe năbădăiosul Suzano wo să cârmuiască pământul, unde curând, spre consternarea generală, se va purta ca un zurbagiu, ca un bandit, ca un golan. Dărâmă digurile Kamilor rizicultori, îşi paşte caii în orezării, răvăşeşte câmpurile şi porneşte chiar un potop în care piere tot ce nu e bine înfipt în veşnicie. Furios că a fost exilat în lumea de Jos, merge şi murdăreşte cu scârnă palatul surorii sale, unde aruncă şi stârvul unui mânz jupuit, provoacă dezordini, se face detestat în fel şi chip. Relatarea acestor excese ar umple pagini întregi, iar scopul lor e poate să atragă asupra regatului său pământean o atenţie pe care Cerul nu i-o acordă. Conflictul e aşadar necesar, excesele zeului aşişderea. Numeroase temple în care i se aduc şi azi onoruri sunt dovada că nu mai e duşmănit. Nu e un Spirit cu adevărat rău, ci expresia energiilor elementare ale pământului,  avocatul vociferant al unei naturi încă primitive în care "până şi stâncile, arborii şi ierburile se dedau violenţei", al unei lumi-copil ce are nevoie de toate forţele celeste pentru a-şi găsi echilibrul şi forma. Întrece însă măsura, şi Amaterasu, jigniră de provocările lui, se retrage într-o cavernă cufundând  Creaţia în beznă şi pe Kamii cereşti în perplexitate.

     Se adună cu toţii în faţa cavernei. Se discută la nesfârşit cum s-o facă pe zeiţă să iasă din nou. Povestea acestui conciliabul e de un comic involuntar, căci se desluşeşte deja - avant la lettre - oroarea japonezilor pentru neprevăzut şi hotărârile ce se impun. Aceşti Kami sunt stăpânii rustici ai unui univers încă tânăr. Sunt gata oricând să întrupeze, cu euforie, care o constelaţie, care un munte, care tunetul, se simte însă că speculaţia şi strategia nu sunt punctul lor tare. Sarcina de a concepe un plan este încredinţată unui Kami al Gândirii: acesta propune unul care, în ciuda meritelor ce i se atribuie, pare supărător de confuz. Trebuie obţinut acordul tuturor, trebuie menajate toate susceptibilităţile, trebuie învinse ezitările. În Japonia - chiar şi în cer - o afacere de genul acesta nu-i niciodată uşor de pornit. În cele din urmă, după sfatul expertului, Kamii cereşti, practică divinaţia pe un omoplat de cerb, încarcă arborii cu daruri ca s-o îmbuneze. Pun toate păsările să cânte în acelaşi timp pentru ca zeiţa jignită să creadă că a răsărit al Soare şi să fie geloasă. Dar toate subterfugiile eşuează şi grota rămâne închisă.
     În ultimul act, zeiţa Râsului dansează un dans sacru în faţa Kamilor reuniţi; în curând, posedată de ritm, ea îşi ridică poalele-n cap ca o bacantă, se exhibă generos, iar imensul hohot de râs al spectatorilor o face pe Amaterasu, intrigată, să iasă din cotlonul ei. Suzano wo, pedepsit, e trimis din nou pe pământ, iar creaţia îşi urmează cursul în lumina regăsită.

Nicolas Bouvier, Cronică Japoneză, ed. Humanitas, 2006, pag.13-14

Japonia - Anul zero - II

Nicolas Bouvier - Cronică Japoneză - citat


http://www.japanesesymbolsofpresence.com/noh.html

     După ce dă naştere unei numeroase descendenţe divine, zeiţa mai aduce pe lume un Kami - al Focului -, care o arde atât de rău, încât moare. Plângând, fratele-soţ o va căuta pe tărâmul umbrelor. I se promite, ca lui Orfeu, că va putea s-o readucă pe pământ, cu condiţia să nu privească în urmă; el însă îşi pierde răbdarea şi o priveşte: vede un hoit infect ale cărui organe adăpostesc, fiecare, câte un Spirit rău. Furioasă că a fost surprinsă în starea aceasta, Izanami asmute harpiile lumii subpământene pe urmele fratelui-soţ. Însă acesta scapă, le spulberă aruncând în ele cu piersici - care din acest motiv poartă noroc - şi în cele din urmă, cu ultimele puteri, împinge o stâncă peste ieşirea din Infern. Prin stâncă, vocea plină de ură a surorii răzbate până la el:

     - Frăţioare mai mare, drăguţule, dacă-i pe-aşa, în fiecare zi o să ucid o mie din cei pe care îi aduci pe lume.

     - Dacă-i pe-aşa, surioară, în fiecare zi o să aduc pe lume o mie cinci sute. (Luaţi metroul la Tokio într-o duminică de mai: veţi vedea că s-a ţinut de cuvânt.) Şi, ca să-i arate că nu sunt vorbe în vânt, scuipă şi dă naştere unui nou Kami - al Scuipatului.

     Apoi, fără să piardă timpul, merge şi se purifică într-un pârâu de murdăriile Infernului. Fiecare dintre veşminte pe care le leapădă devine un Kami, iar din lustraţii se nasc alţii: Suzano wo (Masculul năvalnic) îi iese din nas, zeiţa lunii din ochiul drept, iar din cel stâng (în China şi Japonia stânga este mai importantă decât dreapta) iese Amaterasu O-mi Kami, zeiţa luminii, străbuna clanului imperial şi figura cea mai venerată din imensul panteon şinto.

     Atunci, pentru întâia dată, soarele se înalţă deasupra unei Japonii în care marile legi ale vieţii (ne naştem, murim, dar şi sporim) îşi au deja temeiul.

Nicolas Bouvier, Cronică Japoneză, ed. Humanitas, 2006, pag.12-13

vineri, 11 martie 2011

Japonia - grozăvia şi metamorfoza


citat
          Întuneric şi lumină, foc şi neant: deşi se anunţa primăvara şi o dată cu ea speranţele care o însoţeau - fiindcă acesta era anotimpul - oamenii pierdeau controlul evenimentelor. Acestea se înlănţuiau, prevestind un cataclism probabil. Destui erau cei ce îşi repetau în sinea lor legenda lui Amaterasu, zeiţa Soarelui cu trup strălucitor, care s-a închis într-o bună zi ca să nu mai vadă turpitudinile şi violenţele fratelui ei şi, ascunzându-se în fundul unei grote, de unde zeii au fost nevoiţi să o scoată prin viclenie, ea a deposedat Japonia de orice izvor de viaţă, iar arhipeleagul a fost învăluit în beznă. Era o poveste care li se spunea şcolarilor de două generaţii încoace, fiind una dintre acele reprezentări simpliste şi naive savant elaborate pornind de la miturile străvechi ce au fost smulse uitării  la sfârşitul secolului XIX-lea, cu intenţia limpede de-a edifica o identitate naţională modernă şi bine calibrată.

Danielle Elisseeff, Istoria Japoniei, ed. Lucman, pag. 226

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Amaterasu_cave_edit2.jpg

Amaterasu; Amaterasu Omikami (Cerul strălucitor) Zeiţă japoneză a Soarelui. Născută din ochiul stâng al zeului primordial Izanagi, după moartea soţiei acestuia Izanami, Amaterasu alcătuieşte un cuplu cu zeul furtunii Susanowo, devenind strămoaşa directă a primului mikado, Jimmu-Tenno, într-o epocă arhaică, apoi ocrotitoarea simbolică a insulelor nipone.

Un mit cu implicaţii astronomice povesteşte un conflict cu paredrul  ei Susanowo şi supărarea ei imediată (numită şi "marea eclipsă"): dorind s-o viziteze pe zeiţa Izanagi, soţia tatălui lor, strămutată în imperiul morţii, Susanowo îşi jigneşte prin aceasta paredra care se închide într-o grotă şi blochează intrarea; astfel, Amaterasu lipseşte lumea de lumină şi întrerupe succesiunea de zile şi nopţi; spre a o convinge să iasă din peşteră, intră în acţiune întregul panteon, dar numai divinitatea Ama-no-uzume găseşte o soluţie, executînd un dans cu care stîrneşte rîsetele celor 8 milioane de divinităţi japoneze; curiozitatea o atrage pe Amaterasu afară, zeii îi pun în faţă o oglindă (obiect pe care ea nu-l cunoştea) şi, uimită de propriul chip, îşi uită ambiţia, merge înainte, iar între timp zeii întind o funie ca să-i taie retragerea: lumea reintră în cadrul firesc, avînd din nou, zile şi nopţi, anotimpuri.
http://travel.webshots.com/photo/1126034814051823195XeOBQT

După "marea eclipsă", Amaterasu trimite pe pămînt pe Ninigi-no-Mikoto (fie fiul ei, fie un nepot), ca stăpîn al insulelor nipone, Jimmu-Tenno fiind descendentul acestui strămoş solar. În shintoism, Amaterasu a devenit divinitatea supremă; dealtfel, cel mai vechi templu shintoist (templul Naiku din provincia Ise) este consacrat zeiţei Amaterasu.

Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, ed. Albatros, 1983, pag. 41


În onoarea poporului japonez