„N-am ajuns atat de sofisticat” - Marean Vanghelie

Nestor Palace, Chora Museum, Greece, Piet de Jong reconstruction

Hotnews:
≪Întrebat dacă este de acord cu opinia președintelui executiv al PSD Liviu Dragnea, care a pus pierderea cursei pentru Cotroceni pe seama lui Dumnezeu, Vanghelie a răspuns: "N-am ajuns atât de sofisticat".≫

Benedetto Croce, Esteticieni germani minori: *
≪Pentru Krause, umanitarist, liber-cugetător, teozof, totul e organism, totul e frumusețe, și frumusețea e organism, iar organismul e frumusețe ; Esența, adică Dumnezeu, e una, liberă și întreagă, și unul liber și întreg este Frumosul.

Nu există decât un singur artist, Dumnezeu, și o singură artă, cea divină. Frumusețea finitului este Divinitatea, adică asemănarea cu divinitatea care apare în finit. Frumosul pune în joc rațiunea, intelectul și imaginația conform legilor lor, și aduce în suflet plăcerea și înclinațiile dezinteresate.≫

Când am terminat de scris, Diavolul m-a întrebat repede:
„Este Frumos acest Marean Vanghelie?”
„Nu!” am răspuns eu.
„Atunci cred că am să-l vizitez puțin...!”


_________________________________
Benedetto Croce, Estetica, Univers, 1971, pag.394-395.

„imaginea indistinctă a unei perfecțiuni” *

Muzeul de Arheologie și Istorie Națională Athina, Grecia

Apare altfel serenitatea cu care Herakles devine sclav timp de trei ani în Lydia. Regina Omphale se îndrăgostește de el. Suverană peste un ținut foarte bogat regina are și un fiu cu marele erou. Dar anii au trecut și Herakles pleacă. Se încheie un ciclu. Nimeni nu se poate opune celor desăvârșite de zei. Herakles devine liber și regina nu se poate opune. Este timpul înțelepciunii pentru fiecare. Sigur că mulți gândesc că s-ar fi putut să fie altfel, dar nu este așa. Fiecare s-a mulțumit cu ceea ce a primit. Zeii îi pedepsesc numai pe cei avari, nepotoliți, lacomi, neostoiți.

Circulă prin ținut ideea că mitul ar fi inventat pentru a furniza ceva, chiar cu plusvaloare dacă se poate, așa mitul devine comercial. Mi se pare normal pentru cei ce confundă conținutul cu ambalajul.

*
≪Mendelssohn, alt urmaș al lui Baumgarden, considerând frumusețea drept „imaginea indistinctă a unei perfecțiuni” deducea de aici că Dumnezeu nu poate avea sentimentul frumuseții, aceasta fiind un fenomen al imperfecțiunii umane.≫
Benedetto Croce, Estetica, Univers, 1971, pag.310.

Frumuseţea

pentru nesăbuinţa frumuseţii

http://archaeologynewsnetwork.blogspot.com/

Benedetto Croce dixit:

Dintr-un cenaclu italian a răzbătut în 1764 primul glas de opoziţie faţă de doctrina frumuseţii ideale şi o declaraţie în favoarea caracteristicului ca principiu al artei. [...] lucrarea  lui Giuseppe Spalletti, Sagio sopra la Bellezza (Eseu asupra frumuseţii) [...]

“Adevărul în general, bine redat de făurar, este obiectul frumuseţii în general. Cînd sufletul găseşte acele caracteristici, care se potrivesc în întregime cu ceea ce pretindem că vrem să reprezentăm, atunci acea operă este frumoasă. Ba mai mult, în aceleaşi opere ale naturii, dacă el priveşte un bărbat foarte bine proporţionat cu o figură foarte frumoasă de femeie, ceea ce îi produce îndoiala dacă subiectul în faţa căruia ne aflăm trebuie declarat bărbat sau femeie, atunci bărbatul acela e considerat cu siguranţă urît întrucît îi lipseşte caracteristica adevărului; şi ceea ce se spune de frumosul natural şi mai mult se potriveşte frumosului artificial.”

Plăcerea generată de frumuseţe este plăcerea intelectuală, adică aceea de a cunoaşte adevărul; în faţa lucrurilor neplăcute, reprezentate în mod caracteristic, omul “se bucură de a-şi fi crescute propriile cunoştinţe”; frumuseţea, “furnizînd sufletului asemănări, ordine, proporţii, armonie, varietate îi furnizează şi un cîmp larg în care el să poată construi o serie imensă de silogisme, şi raţionînd în acest fel, se va bucura de sine însuşi, de acel obiect care-i dă motiv de plăcere, şi de sentimentul propriei lui perfecţiuni”. De aceea frumosul poate fi definit “acea modificare inerentă obiectului observat care, cu o caracteristică ce nu dă greş îl reprezintă aşa cum trebuie să apară”.

Benedetto Croce, Estetica, ed. Univers, 1971, pag.332-333

Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, ed. Sport-Turim. 1981, pag.98-5

Am privit tot timpul acest bust ca fiind frumuseţea ca definiţie, numele “the beautiful one is come” ce provine din nfrt ca accepţiune fonetică a hieroglifei "frumuseţii" sau a "zeităţii" mă duce cu gândul că nu vom reuşi niciodată să trasăm o definiţie asupra acestei categorii a frumosului (vorba lui Aristotel, un lucru este frumos pentru că face parte din categoria frumosului).

Deţin în memorie prima imagine, am căutat-o şi am fotografiat-o: aşa arăta Nefertiti pentru mine la vârsta intrării în adolescenţă şi trebuie să recunosc că aşa a rămas şi acum.

În mijlocul Berlinului, în mijlocul Neues Museum se află Nefertiti acum, obiect de dispută, de studiu continuu, de admiraţie unanimă, de îmbulzeală. Asta să fie acum frumuseţea?

A se vedea şi
http://susanllewellyn.wordpress.com/tag/loaf/
http://www.nytimes.com/2009/10/19/world/europe/19iht-germany.html?_r=1

"... senzualismul lui Marino:
"Scopul poetului e să uimească... Cine nu ştie să uluiască, să se ducă la ţesală.""

din Benedetto Croce, Estetica, Ed. univers, 1971, pag. 267 jos.

Dublu sau dublat

Şi de aceea bunul-simţ are dreptate contra intelectualiștilor atunci când crede în istorie, care nicidecum nu e "poveste ticluită", ci ceea ce individul şi omenirea îşi amintesc despre trecutul lor. Amintire când neclară, când foarte clară, amintire pe care cu eforturi stăruitoare fiecare îşi propune să o lărgească şi s-o redea cât mai exact posibil, dar astfel încât să nu se poată lipsi de ea şi care, luată în ansamblu, este bogată în adevăruri. Numai de dragul paradoxurilor s-ar putea îndoi cineva că ar fi existat vreodată Grecia şi Roma, Alexandru sau Cezar, Europa feudală şi o serie de revoluţii care au doborît-o; că la 1 noiembrie 1957 ar fi fost afişate tezele lui Luther pe uşa bisericii din Wittenberg sau că la 14 iulie 1789 ar fi fost cucerită la Paris, Bastilia. "Cum justifici tu toate astea?" întreabă ironic sofistul. Omenirea răspunde. "Îmi amintesc." 1.)
"- Am fost aici acum şaizeci de ani.
- Memoria este o oglindă înşelătoare, arată uneori obiecte prea îndepărtate pentru a fi văzute şi alte ori le face să pară foarte aproape.
- ... Dar dacă n-a existat Kiyoaki atunci n-a existat nici Isao. Nici Ying Chan. Şi cine ştie? Poate nici eu n-am existat.
- Asta-i rămâne fiecăruia dintre noi să hotărască, după cum îl îndeamnă inima, spune stareţa.
Şi înainte de a se despărţi de el, îl conduce pe bătrân în curtea interioară a mânăstirii dogorind sub razele soarelui şi ale căror ziduri nu închid decât un minunat cer gol." 2.)

_____________________________________________________
1. Benedetto Croce, Estetica, EdituraUnivers 1971, pag.102 mijloc.
2. Marguerite Yourcenar, Mishima sau viziunea vidului, Ed. Humanitas 2003, pag.67 jos, fragment reprezentând sfârșitul romanului Marea Fertilităţii de Yukio Mishima.