Hesse:
„Se întîmplă cîteodată în viață, ce se mai întîmplă în restul ei nu are nici o importanță, se întîmplă cîteodată să te simți cuprins de fericire, să simți că ești împlinit pe de-a-ntregul și mulțumit. Poate e bine că acest sentiment nu durează prea mult. Poate e bine că acest sentiment statornic, stăpîn, răspunzător pentru fîșia ta de pămînt, pentru toți cei cincizeci de pomi roditori, pentru cele cîteva straturi de flori, pentru smochinii și pentru piersicii tăi.
Culeg în fiecare dimineață cîțiva pumni de smochine,...” *
|
Smochine de sfârșit de august de la Nea Macri, Athica, Grecia |
Nu lipsesc la întrunirile pe care anonimii din capul meu le au -fără nici o legătură cu matematica, cu felul meu de a fi.
Este o alternativă la Fight Club -de parcă eu aș fi primul ce descrie vocile, de parcă Ioana d'Arc ar fi fost prima. De parcă afazia odată instalată datorită sindromului Meniere nu depersonalizează. Ceea ce căutăm găsim, ne lipsește probabil voința pentru a încheia căutarea, sau poate mai sigur, clipa aia de rătăcire, de lipsă a sunetelor pe care natura ni le îndreaptă pe drumul cel bun.
Am avut ocazia să posed două săptămâni o livadă de smochini. Se afla undeva în nordul Athinei, la Nea Macri. Clipele în care colindam printre cele trei feluri de smochini; negri, bruni și portocalii alcătuiesc astăzi căutarea merelor de aur din grădina Hesperidelor. Într-o vorbă românească; „Ce știe țăranul ce-i șofranul!”
Suntem la sud de Marathon și diminețile izvorăsc din Egeea. Lumina se întinde câteva ore pe muntele de marmură Pentelis, privesc în fața mea, peste valea seacă de arșiță, un cimitir rar. Sunt acele momente de pauză în care arcul luminos încă nu te-a atins, tu fiind în umbră. Pe partea cealaltă, a colinei cu fața spre Orient, lumina acoperă totul. Apoi, într-o clipă răsare și soarele tău, de pe case, de peste arbori și-ți întinde niște umbre lungi amețitoare, tremurătoare în vântul viu de dimineață.
Ce trezim acum?
Pe celălalt, mai viu, mai lăuntric, mai ascuns, mai dibace, mai neascultător, mai afazic.
_____________________________________
Toamnă târzie la Tessin, Hermann Hesse
* Luna în oglinda apei, proză universală contemporană, Astra, 1988, pag.102.