“Să nu te izolezi de lume.
Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii.
...
Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.”
Albert Camus, Caiete
joi, 1 ianuarie 2015
Gard
Suficient cât să nu mai vezi peste gard. Să aștepți să crești, să te înalți și-apoi să-l sari. În final saltul face totul și nu topirea zăpezilor.
Să-ţi fie văzut doar ceea ce nu îţi întunecă privirea, să-ţi creşti atâtea lucruri lângă tine cu iubirea, să-ţi înalţi din adâncimi înţelesuri pe care să ţi le desferece fiinţele în tine stătătoare, să trăieşti bucurii de sânge răscolitoare! Un AltAn cu întâmplări care să te facă să arzi, Scorchfield, dar care să nu îţi pârjolească nicio câmpie din suflet.
Să-ţi fie văzut doar ceea ce nu îţi întunecă privirea, să-ţi creşti atâtea lucruri lângă tine cu iubirea, să-ţi înalţi din adâncimi înţelesuri pe care să ţi le desferece fiinţele în tine stătătoare, să trăieşti bucurii de sânge răscolitoare!
RăspundețiȘtergereUn AltAn cu întâmplări care să te facă să arzi, Scorchfield, dar care să nu îţi pârjolească nicio câmpie din suflet.
Mulțumim Camelia, ah de aș mai mai tânăr ți-aș arăta eu „sânge răscolitor” și „câmpii pârjolite”!
RăspundețiȘtergereLa mulți ani!