Suetonius și libertatea de a scrie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iulius_Cezar

Chiar și într-o democrație sclavagistă precum cea a Romei antice -mai ales în timpul Republicii, părerile și chiar calomniile făceau parte din distracția populară fără ca cineva să atenteze la libertatea de expresie așa cum s-a întâmplat -precum știm, mai târziu. Merită să transcriem câteva din pasajele scrise de Suetoniu despre Caesar, despre primul Părinte al Patriei (Pater Patriae) cum a fost elogiat acesta de către Senat și popor.

≪XLVII Se zice că s-a dus în Britania ca să găsească perle și că le constata mărimea și greutatea cîntărindu-le în mînă din cînd în cînd. Căuta cu pasiune pietre prețioase, vase de aur sau argint, statui și tablouri de artă antică.
  Plătea pe sclavii tineri și mai îngrijiți cu prețuri imense, de-i era și lui rușine, încît oprea să se treacă aceste sume în registre.

  XLVIII În provincii, dădea întotdeauna două feluri de mese: unele pentru soldați și pentru oameni de rînd, iar altele pentru magistrați și pentru oameni de bună condiție ai provinciilor. Supraveghea disciplina casei cu grijă și severitate, în lucrurile mici ca și în cele mari. De aceea a pus în obezi pe brutar, fiindcă a servit oaspeților altă pîine decît lui și a pedepsit cu moartea pe un libert foarte apreciat, pentru adulter cu soția unui cavaler, deși nimeni nu făcu vreo plîngere.

  XLIX Moralitatea lui n-a fost atinsă decît de legăturile cu Nicomede, o rușine totuși permanentă și gravă, care l-a expus batjocurii tuturor. Las la o parte versurile foarte cunoscute ale lui Caius Licinus:

                      Tot ce Bithynia și iubitul lui Caesar
                          A avut vreodată... [Nicomede era regele Bythiniei n.m.]

  Las la o parte și discursurile lui Dolabella și ale lui Curio tatăl, în care Dolabella îl numea rivala reginei şi scîndura interioară a lecticii regale, iar Curio îi zicea grajdul lui Nicomede şi prostituata Bithyniei. Trec și peste edictele lui Bibulus, în care dădea colegului său [Bibulus era coleg de consulat cu Caesar, pe vremea Republicii, Roma avea doi consuli numiți anual n.m.] titlul de regina Bithyniei, care a iubit întîi un rege și acum iubește regalitatea [Caesar va ajunge dictator pe viață, numit de Senatul Roman n.m.]. În același timp, după cum povestește Marcus Brutus, un oarecare Octavianus, care vorbea foarte liber, din cauză că nu era în toate mințile, într-o mare adunare a numit pe Pompeius rege, iar pe Caesar l-a salutat cu numele de regină [Primul triumvirat; Caesar, Pompei și Crassus n.m.].Caius Memmius îi reproșează că el a servit pe Nicomede cu paharul și vinul la un mare banchet, la care participau, o dată cu alți desfrînați de ai lui Nicomede, și cîțiva negustori romani cărora le spunea și numele.

  Cicero nu s-a mulțumit numai să scrie în unele din scrisorile lui că Caesar, dus de curtenii lui Nicomede în camera de culcare a acestuia, s-a culcat pe un pat de aur, în haine de purpură, întinîndu-și în Bithynia floarea tinereții, el, cel coborîtor din Venus [Caesar făcea parte din ginta Iulia, coborâtoare din Ascaniu, fiul lui Aeneas, fiul zeiței Venus și al troianului Anchise n.m.], el l-a apostrofat în senat cînd Caesar apăra un proces al Nisei, fiica lui Nicomede, amintindu-i obligațiile față de acest rege: „Lasă, te rog - i-a zis căci știe toată lumea ce ți-a dat el și ce i-ai dat tu”.

  În sfîrșit, în timpul triumfului său galic, soldații lui, între alte cîntece pe care le cîntau cu veselie în urma carului de triumf, l-au rostit și pe acesta așa de cunoscut:

                   Caesar a supus Gallia, Nicomede pe Caesar,
                      Iată este dus în triumf Caesar care a supus
                         Gallia, iar Nicomede care a supus pe Caesar
                         nu este dus în triumf.

L Este constantă părerea că era înclinat spre desfrîu și cheltuitor în plăceri, că a corupt foarte multe și ilustre femei, între care pe Postumia, soția lui Servius Sulpicius. Lollia, soția lui Aulus Gabinius, și Tertulla, soția lui Marcus Crassus și chiar pe Mucia, soția lui Cneius Pompeius.

  Cei doi Curioni, tatăl și fiul, și mulți alții reproșau lui Pompei că din cauza lui Caesar, pe care-l numeau Aegist, și-a lăsat soția cu trei copii și, din dorința de putere, s-a căsătorit cu fiica acestuia. A iubit însă mai mult decît oricare pe Servilia, mama lui Marcus Brutus. Pentru ea a cumpărat, în ultimul său consulat, o perlă de șase milioane de sesterți, iar în timpul războiului civil, pe lîngă alte daruri, îi cumpără la licitație mari proprietăți pe un preț de nimic. Cum mulți se mirau de acest preț mic, Cicero spunea în glumă printr-un joc de cuvinte: „Ca să știți că s-a cumpărat ieftin, s-a scăzut a treia”. Se bănuia că Servilia tolera prietenia dintre fiica sa Tertia și Caesar.

LI Că nici în provincie nu păstra fidelitatea conjugală, apare clar din acest distih pe care-l cîntau soldații, tot în timpul triumfului pentru înfrîngerea Galliei:

                 Cetățeni, păziți-vă soțiile, aducem un chel
                               ușuratic.
                   Aurul, ce l-ai cheltuit în Gallia cu femei,
                   L-ai împrumutat de aici, din Roma.
≫

C. Suetoniu Tranquillus, Doisprezece cezari, ed. Științifică, 1958, pag.26-28.