Balamucul poeziei naționale - faza: bătaia pe premiu

http://adrianhaiduc.blogspot.ro/2011_06_16_archive.html

Privind imaginea de mai sus, unii și-au dat cu părerea că reprezintă dorința femeii moderne de a se descătușa de-o mentalitate ce o ține într-un soi de sclavie nouă.

De ieri am citit că un premiu pentru poezie a fost dat nu știu cui și că alții au scris o lungă scrisoare pentru a contesta atât premiul dat cât și juriul care l-a dat.

Câtă plictiseală!

După ce-am citit tot ce se putea citi m-am uitat la un film porno. Am avut satisfacție. Căci imaginea de mai sus se potrivește bine conflictului ideatic, semantic, hermeneutic, maieutic, iscat între bătrâni și tineri în poezia românească.

Iubindu-l pe Eminescu complet

În lumina evenimentelor violente din Europa, recomand cartea de mai sus, astfel îl vom cunoaște pe Eminescu complet.
Cartea este bine documentată.

Trei poezii - prima a lui Eminescu

Timișoara, P-ța Libertății

De-or trece anii ...

Mihai Eminescu

De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăcé,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un "nu ştiu cum" ş-un "nu ştiu ce".

M-a fermecat cu vro scânteie
Din clipa-n care ne văzum?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel, "nu ştiu cum".

De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tăcé:
Dac-al ei glas e armonie,
E şi-n tăcere-i "nu ştiu ce".

Astfel robit de-aceeaşi jale
Petrec mereu acelaşi drum...
În taina farmecelor sale
E-un "nu ştiu ce" ş-un "nu ştiu cum". 

http://www.mihaieminescu.eu/opere/poezii/de_or_trece_anii.html

Cine naiba mai e și Tom Jones ăsta?

Charles Bukovski

traducere Dan Sociu

de vreo două săptămîni
eram încurcat cu o puștoaică
de 24 de ani în New York -
asta se-ntîmpla
în timpul grevei gunoierilor,
și într-o seară stabila mea,
gagica mea clară, o femeie
de 34 de ani,
a intrat peste noi, zicînd
„vreau să-mi cunosc rivala”.
cînd a văzut-o, i-a spus
„o, ce pizdulice drăguță ești tu”
și pe-urmă au început
să se zgîrie -
țipete de pisici sălbatice,

gemete, sînge și pișat...
eram în chiloți, și beat.
am încercat să le opresc,
am căzut, mi-am julit un
genunchi. au luat-o pe scări,
s-au rostogolit în stradă.

au apărut patrulele de poliție,
un elicopter se-nvîrtea pe deasupra.

stăteam în baie și mă
priveam în oglindă.
rareori ți se-ntîmplă
la 55 de ani lucruri
atît de minunate.
eram mai tare decît Revoltele
din Watts.

stabila mea, aia de 34,
s-a-ntors în casă.
era pișată toată,
hainele rupte,
cu doi polițai după ea
care voiau să știe de ce.

mi-am aranjat chiloții
și-am încercat să le explic.

Charles Bukovski, Dragostea e un cîine venit din iad, Polirom, 2007, pag.124-126.

Pavor nocturn

Dan Sociu

[...]
într-o galaxie îndepărtată, cu milioane de ani în urmă,
au fost zile de vară cînd, spre sfîrșitul lor,
la întoarcerea acasă, am fi putut să rămînem o familie
tînără, cu sare de mare pe piele, viitorul intact și
nucleele atomilor în specia lor inițială. o ploaie scurtă
s-ar fi topit deasupra flăcărilor, arcuindu-se peste
autostradă, fără să o atingă.
dar verile acelea s-au terminat, acum
n-ar fi decît un ocol furios, fără impact,
printre umbre.
[...]

Dan Sociu, Pavor nocturn, Cartea Românească, 2011, pag.65.

Drumul Lunii spre Soare - întâlnirea cu Poetul

Călătoria Lunii în Umbră s-a încheiat!

Ultima poezie a lui Eminescu?

Am cules versurile din comentariile din ceea ce a fost ziarul Cotidianul acum mulţi ani, un utilizator de pe vremea aceea pe nume 3trandafiribaroi a scris că:


     "In ultimile clipe ale vietii Eminescu a scris două poezii găsite in buzunarul halatului. Printre altele, in una ne atrage atentia:

Orice noroc
Si-ntinde-aripele
Gonit de clipele
Stării pe loc.
 
"


Dacă ar fi aşa, să fie aici un adevăr, atunci mă înclin tăcut...

Adevărata cauză a înlăturării lui Eminescu din viaţa publică.

preluat acum mulţi ani, dar merită citit
http://sitadeasa.wordpress.com/2006/11/19/28-iunie-1883-eminescu-la-capsa-adevarata-cauza-a-inlaturarii-lui-eminescu-din-viata-publica/

28 iunie 1883 – Eminescu la Capşa

Adevărata cauză a înlăturării lui Eminescu din viaţa publică.

Momentul 28 iunie 1883, zi de hotar în viaţa lui Mihai Eminescu, a fost cercetat în ultimul timp cu sârg, pe toate feţele, de mulţi biografi.

În acea zi toridă de vară, viaţa politică românească era marcată de gesturi fără precedent: a fost expulzat din ţară Emil Galli, directorul ziarului “L’Independance Roumaine”, sub acuzaţia că ar fi cauza scandalului diplomatic în care a fost angrenată România, un alt indezirabil – Zamfir C. Arbore – a primit acelaşi tratamenţ au fost devastate sediile unor organizaţii ale iredentei române, s-a declanşat prigoana împotriva activiştilor de peste munţi.

Nicicând o zi mai încărcată de evenimente: Austro-Ungaria recurge la retorsiunea relaţiilor sale diplomatice cu România (se pare că timp de 48 de ore au fost suspendate), Germania ameninţă cu războiul (Bismark transmite o depeşă ameninţătoare lui Carol I), autorităţile scoteau în afara legii “Societatea Carpaţii”, dând satisfacţie baronului Von Mayr, consulul Austro-Ungariei în Bucureşti iar vocea lui Mihai Eminescu este redusă la tăcere.

P.P.Carp, prezent la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale tratatului secret cu Austro-Ungaria, îl implora pe Titu Maiorescu, de fapt îi comunica un imperativ politic: anihilarea incomodului ziarist de la Timpul (“Mai potoliţi-l pe Eminescu”).

În timpul negocierilor ce au precedat încheierea acestuia, Junimiştii (prin Petre Carp, în special), au înţeles că semnarea Tratatul Secret de alianţă între România şi Austro-Ungaria, Italia şi Germania (parafat la 18/30 octombrie 1883) era condiţionată de îndeplinirea anumitor condiţii prealabile, printre care şi înlăturarea cu orice preţ, prin orice mijloace, a indezirabililor.

Eminescu nu putea fi expulzaţ nici arestaţ invocându-se raţiuni politice. Împotriva sa, o acţiune de ordin violent era exclusă. Trebuia “izolat” într-un spital de boli nervoase; era plauzibil şi mult mai eficient.

...
mai departe pe adresă
http://sitadeasa.wordpress.com/2006/11/19/28-iunie-1883-eminescu-la-capsa-adevarata-cauza-a-inlaturarii-lui-eminescu-din-viata-publica/