Styxul -apa infernală

http://www.greece.com/photos/destinations/Peloponnese/Achaia/Mountain/Chelmos/Styx_Waterfall_Mt_Helmos/1114210

 ≪ ...iar drumul din dreapta duce la Nonacris și spre apa Styxului. În vechime, Nonacris era un oraș situat în Arcadia, care și-a luat acest nume de la soția lui Lycaon. În vremea mea nu existau decît ruinele acestui oraș, și de multe ori nici măcar acestea. La o mică distanță de aceste ruine se află o stîncă înaltă. Eu n-am mai văzut nicăieri o altă stîncă de o înălțime așa de mare. Pe această stîncă picură o apă, numită de greci Styx.

Despre existența Styxului a vorbit Hesiod în a a sa Theogonie, căci sînt unii care cred că Hesiod a compus Theogonia. Se spune așadar, că Styx era fiica lui Okeanos și soția lui Pallas. Se mai spune că Linos a spus lucruri asemănătoare în versurile sale. Eu însă, după ce am citit aceste versuri, am impresia că amîndouă operele sînt apocrife. Epimenide din Creta spune și el că Styx era fiica lui Okeanos, dar nu că era soția lui Pallas, și că ea ar fi dobîndit pe Echidna nu de la Pallas, ci de la Peiras, despre care nu știm cine a fost.

Cel care a întrebuințat numele de „Styx” frecvent în versurile sale a fost Homer. În jurămîntul Herei, Homer spune:

„Martor fie-mi pămîntul acesta și cerul de sus
Și Styxul cu apa lui stătătoare de jos”

Iliada, 15, 36-37, n.t

El face această descriere ca și cînd ar fi văzut aievea apa stătătoare a Styxului. Iar în „Catalogul oștilor” care-l însoțesc pe Guneus el spune că rîul Titaresios se formează în apa Styxului. Îl desemnează ca pe un rîu al Infernului, iar Athena declară că Zeus nu-și amintește că numai cu ajutorul ei Heracles s-a menținut în viață și s-a achitat de muncile impuse de Eurystheus:

„Dacă știam eu de asta și minte aveam într-atîta
Cînd fu trimis în Iadul cu porțile ferecate
S-aducă din beznă cîinele urîtului Hades
Nu mai scăpa el din apele greu de trecut ale Styxului”.

Iliada, 2, 748-755, n.t

Iar apa care picură de pe stîncă, în apropiere de Nonacris cade mai întîi pe o altă stîncă, de asemenea foarte înaltă, trece apoi peste ea și se azvîrle în apa rîului Crathis. Apa rîului este otrăvitoare atît pentru oameni cît și pentru orice animal. Se spune că această apă a nimicit caprele care s-au adăpat cele dintîi din această fîntînă. Dar pe urmă, cu trecerea vremii, s-au făcut cunoscute și alte calități ale apei, care stîrnesc mirare. Vasele de sticlă și de cristal, cît și cele de porțelan și toate cele făcute din orice fel de piatră, chiar vasele de pămînt ars, se sfărîmă atunci cînd pui în ele această apa a Styxului. Iar dacă vasele sînt făcute din corn, din os, fier ori din bronz, din plumb ori cositor, din argint sau electron, și chiar vasele de aur, sînt distruse sub influența acestei ape. Cu toate acestea, poetesa din Lesbos [Sappho n.t.] mărturisește că aurul este ferit de rugină și lucrul acesta se dovedește a fi exact.

Zeii adesea contribuie ca lucrurile cele mai disprețuite să fie în anumite privințe deasupra celor mai căutate. Așa se face că perlele se dizolvă sub acțiunea oțetului și că diamantul care are cea mai mare duritate printre pietre se topește în contact cu sîngele de țap. De asemenea, copita calului este singura substanță pe care apa Styxului nu o poate dizolva. Ea poate fi păstrată într-un vas cu o astfel de apă. Nu sînt sigur dacă această apă a fost otrava pe care conjurații au folosit-o ca să dea morții pe Alexandru, fiul lui Filip, dar știu că așa umblă vorba.≫

Pausanias, Călătorie în Grecia, ed. Științifică și Enciclopedică, 1982, Cartea a VIII-a, Arcadica  pag.111-113.

 

Note ale traducătorului

Nonacris - oraș în nordul Arcadiei pare să fi fost situat lîngă actuala așezare Solos; pînă la invazia mezilor în Grecia era considerat oraș sacru.
Styx era considerat drept cel mai important dintre fluviile Infernului și în preajma lui zeii făceau jurăminte pe care dacă le călcau pierdeau darul nemuririi.
Linos, fiul lui Apollo și al muzei Terpsichore, trecea drept un muzician de seamă, care îi inițiase în arta cîntecului cu lira pe Heracles și pe Orpheu. Face parte din pleiada poeților muzicieni legendari care au pus bazele muzicii citharedice și aulodice din Grecia, ca și Eumolpos dealtfel.
Se crease legenda că Alexandru cel Mare ar fi fost otrăvit cu apă provenind de la stînca de la Nonacris. 
pag.368 op.cit.

http://eng.travelogues.gr/item.php?view=53868