Descoperirea timpului

http://www.noin-sama.com/curse1-1.html

  
      Pe vremuri, într-o ţară îndepărtată lucrurile se petreceau altfel decât la noi. Altfel în privinţa timpului, căci de fapt acesta nu se descoperise la ei. Oamenii plecau tineri prin alte ţări. Să studieze sau facă negoţ, să-şi găsească perechea sau pur şi simplu plecau să moară. Dacă se întoarceau, ei bine, se-ntorceau bătrâni, înţelepţi şi pregătiţi. Ţara aceia avea şi ea legile ei, una dintre ele stipula că cel puţin jumătate din copiii unei familii trebuiau să ia calea pribegiei. Dacă vreunul se-ntorcea cu o femeie a lui, era primit ca şi cum ar fi fost eroul unei mari bătălii. Acea ţară devenise prea mică pentru oamenii care nu învăţaseră să moară, de aceea cei care izbutiseră asta prin străinătăţi erau pomeniţi ca salvatori ai patriei.

     Odată cu primirea celor plecaţi, în ţară intrau o mulţime de lucruri; de la mobilă la bijuterii sau cărţi, vase cu vin învechit, alimente sau candelabre cu lumânări frumoase. Cineva aduse nişte maşinării drăguţe, dar care nu mergeau şi se spunea că scoteau zgomote frumoase, dar aici erau mute. Cercetătorii explicau eroarea prin câmpul magnetic prea accentuat, ce le făcea pe acestea să devină inerte.

     Odată revenit înapoi orice cetăţean primea o locuinţă, dar nu se putea bucura prea mult căci vârsta înaintată nu-l lăsa să se bucure de privilegiile oferite acum de stat.

     Unul dintre ei primise o locuinţă chiar la mansardă, dar numai din cauza suprapopulării nu se reuşise altundeva şi totuşi era bine şi acolo. Omul acesta se numea Asimetrion.*

     Asimetrion a început să urce treptele. Trepte ce păreau prea înalte şi prea lungi. Ajuns sus, prima lui mişcare a fost să pună ceasul pe masă. Obiect care privit în lumina unei zile ce se-ncheia repede, părea o relicva sau mai degrabă un artefact fără valoare. I se făcu sete. Căută carafa cu apă; se ospătă. Privi în jurul său şi mută farfuria cu lumânarea groasă cât mâna pe masă. O aprinse. Mai puse pe masă o geantă, aşa cum au doctorii pe la noi şi scoase din ea trusa de ceasornicărie. Se apucă de lucru.

     Primele semne ale dimineţii îl găsiră pe Asimetrion tot la masă, unde cu mişcări firave aranja toate mecanismele ceasului. Pe mici bucăţi hârtie erau puse piesele; într-o ordine numai de el ştiută şi pe fiecare hârtie era scrisă provenienţa acesteia din marele organ al ceasului. Bău iar apă. Se scărpinase la ureche şi răsuflă adânc, ajunse aproape de jumătatea muncii propuse. Mai un pic şi va trebui să-l compună înapoi. Acum cu o imensă lupă ce îi acoperea faţa, privi în interiorul ceasului. Adânc.

     Cu o batistă albă, Asimetrion se frecă încet la un ochi, apoi privi din nou. Ridică încet capul şi privi de acestă dată spre fereastră; lumina vie a dimineţii îi odihni ochii. Se întoarse la orologiul disecat şi mai privi cu lupa; neîndoios că acolo în profunzime se mişca ceva. Adânc. Eidos. **

     Cu cea mai fină pensetă pescui tremurând un fir de păr, căci aşa arăta, şi-l puse încet pe batistă. Se ridică şi la fereastră privi mai bine. Aşa, repede, îi trecu un gând prin cap şi picură câteva picături de apă în batistă. Privi din nou şi îi mai trecu un gând prin cap şi tot aşa altul; ca un tren de noapte care în şuieratul său nocturn trezeşte un cătun de munte.

     Asimetrion se trezi vorbind cu firul de păr, care privit la microscop părea mai degrabă un vierme cu multe, multe picioare.

     În ziua ce urmă, Asimetrion învăţă multe, prea multe pentru un om.

Într-un pahar cu apă pe jumătate plin, la fereastră în bătaia soarelui, se învârtea un fir de păr.

     Spre seară termină de asamblat orologiul, şi-l întoarse cu grijă. Acesta făcu o călătorie, pe care de fericire, o începu cu zgomote ciudate pentru acel loc; tic, tac, tic, tac...

     Asimetrion căzu într-o parte a mesei, alunecă apoi jos şi muri. Pe masă ceasul călătorea în timp.

     Asimetrion descoperise timpul pentru ţara sa.

     Statuia sa există şi este de fapt un ceas foarte mare pe o masă la fel de uriaşă; deasupra mesei un om protejeză ceasul cu mâinile sale.

____________________________________________
* asymmetron (din) greaca veche = incomensurabil
** eidos = înfăţişare, natură constitutivă, formă, tip, specie, idee
"Eidos era un termen statornicit şi destul de sofisticat, cu mult timp înainte de a fi canonizat de Platon. Prima lui semnificaţie, cu care apare curent la Homer, este "ceea ce se vede", "înfăţişarea", "chipul" , în mod normal al unui corp, iar filosofia presocratică a continuat să-l folosească în acest sens. ... [mai târziu la Platon] Relaţia dintre eide-le eterne, indivizibile şi fenomenele sensibile (aistheta) trecătoare este descrisă în mai multe moduri diferite. Eide-le sunt cauza (aitia) fenomenelor sensibile (aistheta) (Phaidon 100b-101c), iar despre acestea din urmă se zice că participă (methexis) la eide."
din Termenii filosofiei greceşti, de Francis E. Peters, ed. Humanitas 2007, pag 81 şi 83

picture
http://www.noin-sama.com/curse1-1.html