Babilon

Flavius Arrianus, Expediţia lui Alexandru cel Mare în Asia, Cartea a III-a, Cap. 16

(3) Darius nu se înşelase. Plecat de la Arbela, Alexandru se îndreptă numaidecît spre Babilon. Ajuns în apropierea oraşului, îşi rîndui armata în ordine de luptă, însă babilonienii îi ieşiră cu toţii în întîmpinare, cu preoţii şi cu demnitarii lor, fiecare aducînd cîte un dar; din acest moment oraşul cu cetăţuia şi cu tezaurul lui îi aparţineau.

(4) Alexandru îşi făcu intrarea în Babilon şi dădu ordin populaţiei să ridice din nou templele distruse de Xerxes, între care şi templul lui Bel, zeul cel mai venerat de babilonieni.*

(5) [...] Apoi s-a întreţinut şi cu unii caldeeni, urmînd sfaturile lor cu privire la restaurarea templului din Babilon, şi, în cele din urmă, i-a adus şi el jertfe lui Bel, supunîndu-se indicaţiilor primite de la ei.

*
Nota traducătorului:
Xerxes a fost primul care, distrugînd  în 479 î.e.n. templul lui Bel (Marduk), a suprimat ideea regalităţii legată de Babilon, oraş care de la Hamurapi şi pînă la Darius I n-a încetat să fie considerat "capitala lumii".
________________________________________________

     Asistăm cu neputinţă la o sărăcire globală a dorinţei de trecut, de istorie, de înţelepciune în fapt.

     Nici măcar turcii conduşi de Mahomed al II-lea, în dorinţa lor de-a cuceri Constantinopolul, n-au fost aşa de incapabili, de nepăsători, de răzbunători chiar, ca această ocupaţie americană în ţinutul numit în antichitate Mesopotamia.

    Se ştie că sultanul Mahomed al II-lea a lovit un ienicer ce spărgea faianţa decorativă de pe zidurile Sfintei Sofia, spunându-i:

    "V-am promis oraşul, dar clădirile sunt ale mele!"

___________________________________________________
citatul din
Flavius Arrianus, Expediţia lui Alexandru cel Mare în Asia, ed. Ştiinţifică, 1966, pag.172