Perechea Grifon-Leu de la palatul lui Nestor

Chora Museum, Messenia, Greece - Piet de Jong reconstruction

Din Dicționar: *

kόsmos noētόs (κόσμος νοητός): univers inteligibil

Una din problemele pe care le ridică teoria platoniciană a Formelor este cea a localizării lor.
Platon declară categoric că eide-le nu se află în nici un loc (Symp. 211a compară Aristotel Phys. III, 203a).
Există însă alte pasaje care arată că, într-un sens mai larg al cuvântului, ele au o „localizare” (Rep. 508c, 507b, Phaidros, 247c-e).
Limbajul figurativ din Timaios îl silește să fie mai explicit; teoria sa despre mimesis (vezi) sugerează un model față de care universul vizibil (kosmos aistethos) este o imagine, o copie (eikon), Tim. 30c-d.
Acest model este universul inteligibil care „conține” principalele familii de eide (loc. cit. ; vezi zoon).
„Conține” e un cuvânt dificil; nu este deloc clar cum privea Platon grupările superioare de eide (vezi principalul text paralel, Soph. 235d; aici însă contextul e dialectic)

din Francis E. Peters, Termenii filozofiei grecești, Humanitas, 2007, pag 165.

Imagini originale de la Muzeul din Chora

Pentru înțelegerea universului ce ne înconjoară, orice alăturare este binevenită. Există o prietenie a imaginarului cu lumea reală, când această prietenie încetează intervine coșmarul. Zeul intervine de multe ori și rearanjează mediul. Medusa este ucisă de Perseus, Sfinxul de Oedip, Leul din Nemeea de Herakles și putem continua.
În schimb arta merge înainte și explicațiile filosofice, chiar dacă vin mai târziu, reușesc într-o măsură să explice totul. Formele sunt însoțite de idei, orice conținut fizic renaște, existența se află tot timpul în apropierea ideii.
Remarc doar că artisticul ajută imens omul în percepția lumii din care face parte -omul, chiar dacă, o bună parte din lume este posibil imaginară.
Momentan nu pot scrie unde se află ideile mele, sigur că cineva le-ar putea plasa repede în capul meu și totuși eu nu sunt așa de sigur. Întocmai ca relația de informație-server-cloud.
Mă bucur că trăiesc pentru a apropia un trecut foarte îndepărtat de realitatea lumii în care trăiesc.

http://www.penn.museum/sites/expedition/his-golden-touch/

Vă invit să intrați pe link-ul de mai sus, o lume dispărută, înviată de Piet de Jong vă arată o ieșire din labirint. Scriu de un labirint al ideilor, al dorințelor, al cunoașterii. Niciodată verbul a ieși nu a fost dăunător, asta fiind evadarea. Creștinismul ne arată invers. A ieși este pentru că ai intrat, și dacă o faci pentru simplu motiv că dorești să cunoști, atunci nici a intra nu este dăunător.

N.B.
Am avut o emoție aseară, la anunțarea rezultatelor alegerilor prezidențiale din turul al II-lea, mă gândeam să nu mai scriu nimic pe blogul acesta. Credeam că nu merită.

Căutarea timpului

o posibilă sau imposibilă continuare la

http://scorchfield.blogspot.com/2011/01/descoperirea-timpului.html

     Demult, într-o ţară mare, numărul celor nou veniţi creştea de la an la an.

     În marele oraş, undeva la o mansardă, un tânăr sforăia de zor cu fereastra deschisă.

     Deschise ochii, în faţa ochilor: podeaua de lemn udă, un pahar care nu s-a spart şi praful depus pe alocuri.

     Deschise pumnul şi îşi aduse palma în faţa ochilor şi o întoarse, apoi din noi până se convinse că nu avea nimic, sau: nu mai avea nimic. O clipă de linişte, atât dură totul. De sus se auzea mersul ceasului; tic, tac, tic, tac... Pur şi simplu leşinase. Se ridică încet, de parcă ar fi fost lovit de-o boală îndelungată. De fapt chiar părea sănătos şi probabil că visul ce-i dominase leşinul fusese prea real. Oare durase mult starea asta? Brusc i se făcu foame, dar nu avea nimic în cameră; dulapul era gol şi pe masă doar o carafă cu apă. Bău şi se ospătă. Mai târziu va coborâ în stradă să-şi cumpere ceva.

     Privi ceasul de pe masă, lângă el o geantă de piele, aşa cum poartă doctorii. Căută în geantă şi rămase uimit când scoase afară o trusă de orologerie ce părea neatinsă.

Ceasul licări o rază de lumină şi se-ntoarse spre oglinda din spatele lui; afară soarele trecea spre asfinţit. Fereastra îl mai reţinu în vizorul ei câteva minute.

     Privi afară, apoi trecu la oglindă. Trase puţin de veston în jos, aruncă de pe el un fir de păr ce părea invizibil şi se privi; cît de tânăr putea fi, sau mai bine zis cine i-ar fi ghicit vârsta.

     Îşi aminti totul şi toate acţiunile îi trecură prin ochii minţii ca un marfar cu multe vagoane colorate; în faţa lui era locomotiva ce acoperea soarele cu fumul ei.

     Plecase din ţara lui cu gândul să vadă lumea, să călătorească şi să-nveţe.

     Acum sigur îşi amintea cum a cumpărat geanta şi ceasul, dar nu prea pricepuse ce vroia să spună anticarul acela bătrân: "Aici ai eidos-ul timpului şi în geantă ai methexis-urile şi împreună cu mimesis-urile dobândite de tine *, vei reuşi să-l slobozeşti acolo unde-i este frică!" Apoi îi oferi un ceai fierbinte, poate chiar prea fierbinte.

     Au trecut mulţi ani de atunci. Amintirea părea smulsă dintr-o carte cu poveşti şi atunci cînd reveni în marele oraş îl căută pe bătrânul anticar, dar găsi doar obloane trase. Deschise încet geanta ce-o avea la el şi scoase cheia asupra căreia multe întrebări curseseră de-a lungul călătoriei lui prin lume. Văzând lacătul; înţelese. Introduse cheia adânc şi lacătul se deschise. Pătrunse într-o încăpere întunecoasă ce părea cunoscută. În faţă sa o masă şi pe masă o lumânare, groasă aşa cât mâna lui. O aprinse şi lumina gălbuie dădu naştere la umbre prin cameră. Pe masă o hârtie; citi:

"Te numeşti Asimetrion şi toate acestea sunt ale tale, fie să citeşti, fie să-nveţi de la alţi, fie că şti deja, fie că vei şti. Te vei întoarce de unde-ai plecat prima dată şi vei slobozi fără frică eidos-ul timpului, fie că şti, fie că vei şti!"

     Aşa a devenit Asimetrion cel mai mare ceasornicar al marelui oraş.

     Timpul l-a lăsat în pace o vreme, dar dintr-o dată părea că îmbătrâneşte repede şi în toate căutările sale nu reuşi să găsească ceea ce-i fusese poate predestinat, căci timpul trecea prea repede pentru ai percepe eidos-ul.

     Atunci auzi de ţara unde toţi care se nasc acolo nu mor niciodată. Auzi de acea ţară ce traversa o suprapopulare fără precedent şi unde din cauză că ceasurile nu mergeau niciodată, lumea uita să moară. Acolo va surprinde eidos-ul timpului, căci methexis-urile împreună cu mimesis-urile erau deja de partea lui.

___________________________________________________
asymmetron (din greaca veche) = incomensurabil

eidos = înfăţişare, natură constitutivă, formă, tip, specie, idee
"Eidos era un termen statornicit şi destul de sofisticat, cu mult timp înainte de a fi canonizat de Platon. Prima lui semnificaţie, cu care apare curent la Homer, este "ceea ce se vede", "înfăţişarea", "chipul" , în mod normal al unui corp, iar filosofia presocratică a continuat să-l folosească în acest sens. ... [mai târziu la Platon] Relaţia dintre eide-le eterne, indivizibile şi fenomenele sensibile (aistheta) trecătoare este descrisă în mai multe moduri diferite. Eide-le sunt cauza (aitia) fenomenelor sensibile (aistheta) (Phaidon 100b-101c), iar despre acestea din urmă se zice că participă (methexis) la eide."
din Termenii filosofiei greceşti, de Francis E. Peters, ed. Humanitas 2007, pag. 81 şi 83

methexis (din greaca veche) = participare
"Methexis este termenul folosit de Platon pentru a descrie raportul dintre eide şi particularele sensibile; vezi Phaidon 100d."
din Termenii filosofiei greceşti, de Francis E. Peters, ed. Humanitas 2007, pag. 175 jos

mimesis (din greaca veche): mimare, imitaţie, artă (mai precis, artele frumoase)
"Meşteşugarul (demiuourgos), aşadar, fie uman sau divin, produce la două niveluri: "originale" sau obiecte reale şi imitaţii sau imagini ce pot doar să aproximeze mai mult sau mai puţin realitatea modelelor lor. Platon nu e întotdeauna consecvent în aplicarea acestei teorii. În Rep. 596b meşteşugarul divin creează originalul, adică eidos-ul, patului, tâmplarul produce doar patul fizic care este o eikon faţă de eidos, dar este "originalul" pentru patul pictorului..."
din Termenii filosofiei greceşti, de Francis E. Peters, ed. Humanitas 2007, pag. 176 jos

eikon; mare atenţie, nu este copie, aşa cum ar sugera-o textul lui Francis E. Peters, ci "reflexie".

Descoperirea timpului

http://www.noin-sama.com/curse1-1.html

  
      Pe vremuri, într-o ţară îndepărtată lucrurile se petreceau altfel decât la noi. Altfel în privinţa timpului, căci de fapt acesta nu se descoperise la ei. Oamenii plecau tineri prin alte ţări. Să studieze sau facă negoţ, să-şi găsească perechea sau pur şi simplu plecau să moară. Dacă se întoarceau, ei bine, se-ntorceau bătrâni, înţelepţi şi pregătiţi. Ţara aceia avea şi ea legile ei, una dintre ele stipula că cel puţin jumătate din copiii unei familii trebuiau să ia calea pribegiei. Dacă vreunul se-ntorcea cu o femeie a lui, era primit ca şi cum ar fi fost eroul unei mari bătălii. Acea ţară devenise prea mică pentru oamenii care nu învăţaseră să moară, de aceea cei care izbutiseră asta prin străinătăţi erau pomeniţi ca salvatori ai patriei.

     Odată cu primirea celor plecaţi, în ţară intrau o mulţime de lucruri; de la mobilă la bijuterii sau cărţi, vase cu vin învechit, alimente sau candelabre cu lumânări frumoase. Cineva aduse nişte maşinării drăguţe, dar care nu mergeau şi se spunea că scoteau zgomote frumoase, dar aici erau mute. Cercetătorii explicau eroarea prin câmpul magnetic prea accentuat, ce le făcea pe acestea să devină inerte.

     Odată revenit înapoi orice cetăţean primea o locuinţă, dar nu se putea bucura prea mult căci vârsta înaintată nu-l lăsa să se bucure de privilegiile oferite acum de stat.

     Unul dintre ei primise o locuinţă chiar la mansardă, dar numai din cauza suprapopulării nu se reuşise altundeva şi totuşi era bine şi acolo. Omul acesta se numea Asimetrion.*

     Asimetrion a început să urce treptele. Trepte ce păreau prea înalte şi prea lungi. Ajuns sus, prima lui mişcare a fost să pună ceasul pe masă. Obiect care privit în lumina unei zile ce se-ncheia repede, părea o relicva sau mai degrabă un artefact fără valoare. I se făcu sete. Căută carafa cu apă; se ospătă. Privi în jurul său şi mută farfuria cu lumânarea groasă cât mâna pe masă. O aprinse. Mai puse pe masă o geantă, aşa cum au doctorii pe la noi şi scoase din ea trusa de ceasornicărie. Se apucă de lucru.

     Primele semne ale dimineţii îl găsiră pe Asimetrion tot la masă, unde cu mişcări firave aranja toate mecanismele ceasului. Pe mici bucăţi hârtie erau puse piesele; într-o ordine numai de el ştiută şi pe fiecare hârtie era scrisă provenienţa acesteia din marele organ al ceasului. Bău iar apă. Se scărpinase la ureche şi răsuflă adânc, ajunse aproape de jumătatea muncii propuse. Mai un pic şi va trebui să-l compună înapoi. Acum cu o imensă lupă ce îi acoperea faţa, privi în interiorul ceasului. Adânc.

     Cu o batistă albă, Asimetrion se frecă încet la un ochi, apoi privi din nou. Ridică încet capul şi privi de acestă dată spre fereastră; lumina vie a dimineţii îi odihni ochii. Se întoarse la orologiul disecat şi mai privi cu lupa; neîndoios că acolo în profunzime se mişca ceva. Adânc. Eidos. **

     Cu cea mai fină pensetă pescui tremurând un fir de păr, căci aşa arăta, şi-l puse încet pe batistă. Se ridică şi la fereastră privi mai bine. Aşa, repede, îi trecu un gând prin cap şi picură câteva picături de apă în batistă. Privi din nou şi îi mai trecu un gând prin cap şi tot aşa altul; ca un tren de noapte care în şuieratul său nocturn trezeşte un cătun de munte.

     Asimetrion se trezi vorbind cu firul de păr, care privit la microscop părea mai degrabă un vierme cu multe, multe picioare.

     În ziua ce urmă, Asimetrion învăţă multe, prea multe pentru un om.

Într-un pahar cu apă pe jumătate plin, la fereastră în bătaia soarelui, se învârtea un fir de păr.

     Spre seară termină de asamblat orologiul, şi-l întoarse cu grijă. Acesta făcu o călătorie, pe care de fericire, o începu cu zgomote ciudate pentru acel loc; tic, tac, tic, tac...

     Asimetrion căzu într-o parte a mesei, alunecă apoi jos şi muri. Pe masă ceasul călătorea în timp.

     Asimetrion descoperise timpul pentru ţara sa.

     Statuia sa există şi este de fapt un ceas foarte mare pe o masă la fel de uriaşă; deasupra mesei un om protejeză ceasul cu mâinile sale.

____________________________________________
* asymmetron (din) greaca veche = incomensurabil
** eidos = înfăţişare, natură constitutivă, formă, tip, specie, idee
"Eidos era un termen statornicit şi destul de sofisticat, cu mult timp înainte de a fi canonizat de Platon. Prima lui semnificaţie, cu care apare curent la Homer, este "ceea ce se vede", "înfăţişarea", "chipul" , în mod normal al unui corp, iar filosofia presocratică a continuat să-l folosească în acest sens. ... [mai târziu la Platon] Relaţia dintre eide-le eterne, indivizibile şi fenomenele sensibile (aistheta) trecătoare este descrisă în mai multe moduri diferite. Eide-le sunt cauza (aitia) fenomenelor sensibile (aistheta) (Phaidon 100b-101c), iar despre acestea din urmă se zice că participă (methexis) la eide."
din Termenii filosofiei greceşti, de Francis E. Peters, ed. Humanitas 2007, pag 81 şi 83

picture
http://www.noin-sama.com/curse1-1.html