"Ne-ntoarcem prin Lake Charles, pe la capătul din sud al Texasului, pustietate presărată cu automate şi şerifi mîncători de negri examinîndu-se şi verificîndu-ne actele maşinii. Simţi o uşurare cînd treci graniţa în Mexic, şi deodată peisajul te izbeşte, intri direct în contact cu deşertul muntos, cu vulturii lui; pete mici, întunecate dînd ture la orizont, cu vulturii lui; pete mici, întunecate dînd ture la orizont şi alţii-ntr-atît de aproape că auzi fîlfîitul aripilor (un sunet uscat, ca la curăţatul unui ştiulete de porumb), şi, cînd ochesc ceva, coboară din albastrul cerului, albastru blestemat, care te seacă, al cerului de deasupra Mexicului, şi se revarsă printr-o pîlnie neagră... Conducînd toată noaptea, în zori ajungem în căldura unei aşezări prin pîclă, lătrat de cîini şi sunet de apă curgătoare"
William Burroughs, Prînz dezgolit, Paralela 45, 2006, pag.86
photo by:
La multi ani, domnule! (pentru ieri)
RăspundețiȘtergereMulţumesc! sunt cu o zi mai mic decît Eminescu, cu o noapte, cu o lume...
RăspundețiȘtergereSunt viu şi mai viu decât crezi căci înviu ceea ce viu au fost alţii mai vii ca mine!
La mulți ani, prietene ! Să te bucuri de sănătate și să fii înconjurat de iubire !
RăspundețiȘtergereBurroughs are cărți reușite, dar unele sunt aproape imposibil de suportat...
Mulţumesc Şerban! :)
RăspundețiȘtergereAm ales acest fragment, tocmai pentru profunzimea descrierii, Burroughs este greu de citit, şi insuportabil, înot-n-glod ar fi o definiţie proprie despre acesta, dar merită se ne murdărim pentru a şti cum arătăm curaţi.
Încă o dată mulţumesc!