marți, 11 ianuarie 2011

Despre plagieri şi alte iniţieri în această artă

     Primii care s-au copiat, n-au fost nicidecum scriitori, numai că acestora din urmă le place să-şi dea importanţă provocând doar ideea de plagiat. Pot scrie pe seama experienţei mele, că prima dată am copiat toată gestica de a urina la o toaletă publică de la cei din jur; tatăl meu m-a învăţat multe, pe asta ori a uitat-o, ori nu i-a dat importanţă. Am copiat mai apoi un desen de la colega din spatele meu, îmi plăcea de ea, dar ce prost a ieşit desenul că am rupt foaia mai târziu. Am copiat şi la teze şi mai târziu la examene, copiez şi acum, pe rupte, căci n-am dactilografă. Am un mare respect faţă de copiat.

Priviţi o pictură a lui  Paul Gauguin, ce  se vede în plan secund? în dreapta la mijloc.


Se vede, ceea ce Edgar Germain Hilaire Degas a pictat înaintea lui, căci după, nu se poate:


     Pe vremea aceea abia circula curentul electric prin fire, telegraful abia anunţa dacă vin indienii, informaţia rapidă avea doar scop tehnic. Între artişti se propaga o astfel de copiere, dar nu numai a fragmentelor, ci şi a temelor; era indubitabil că dacă îţi plăcea ceva să nu întinzi mâna şi să ei. Vremuri sălbatice în artă, dar atât de fecunde, mai mult cel care copia, crede-ţi că nu ştia că va fi prins. Era pentru Gaugain un şiretlic de-a mai face o farsă contemporanilor.

Mai târziu Edvard Munch şi mai subtil, căci aşa erau şi vremurile pictează "Pescari şi tineri, goi"



unde tot în spate, vedem "Dansul" lui Henri Matisse



mai mult chiar, acest dans specific Matisse l-a inclus, în forma vaporală (pe care a preluat Munch) în 

acest peisaj numit Bonheur de Vivre (Joy of Life).

     Astăzi, aceste observaţii fac chiar plăcere printre cei iniţiaţi. În schimb creşte nedumerirea în rândul celor care se cred, sau chiar şi sunt copiaţi în scris. Personal, chiar dacă m-ar copia cineva, dacă ar găsi o plăcere în asta, nu m-aş supăra, peste ani şi ani un motor de căutare mi-ar da mie dreptate, pentru că cel care a copiat nu a dat sursa. De ce dau eu sursele? pentru că arăt un respect faţă de cel care a scris înaintea mea şi chiar a scris atât de bine încât m-a uimit, chiar dacă acesta trăieşte sau nu. Deci copiaţi de unde puteţi, cu sau fără responsabilitate, cu sau fără a şti sursa, sau a indica-o, mai devreme sau mai târziu se va şti, şi dacă nu se va şti înseamnă că v-aţi înşelat, nu era important ce aţi copiat, v-aţi pierdut timpul, se poate dormi liniştit deci în această lume.
___________________________________________________
picture by:
http://jama.ama-assn.org/content/295/5/476.extract
http://www.getty.edu/art/gettyguide/artObjectDetails?artobj=829
http://www.fairiesworld.com/weblog/2008/01/24/dancing-in-the-light-at-the-royal-academy-jan28-apr18-2008/henri-matisse-the-dancer-1910/
http://smarthistory.org/fauvism-matisse.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

mesajele anonime nu se citesc