O poveste contemporană

     Când eram puţin mai tânăr, valorile cu care se ieşea în lume erau ţigările, băutura şi femeile. "Ce vremuri" spune poetul! Toate astea puse cap la cap erau de fapt dorinţa tânărului de a fi bărbat.

    Ajuns bărbat, tânărul a fumat, a băut şi a avut femei, apoi s-a aşezat la casa lui şi a avut şi copii.

    Odată se scoală de dimineaţa şi-i spune soţiei că vrea să se lase de fumat. Ea nu crede nimic, nu era pentru prima dată când expunea astfel de dorinţe. Dar el chiar se lasă, şi toţi prietenii aprobă această mişcare, soţia face ochii mici. După câţiva ani se scoală din nou, tot într-o dimineaţă şi-i spune din nou soţiei că vrea să se lase de băut, de când nu mai fuma, este adevărat că începuse să cam bea. Soţia clipeşte des din ochi şi-i spune:

"Dacă chiar ai s-o faci, mă întreb ce urmează?"

"Ai să te laşi de femei sau ai să te duci la femei!"

"Oricum ar fi, mie nu-mi convine, căci de aici ceva bun în viitor nu are să iasă!"

     Bărbatul s-a lăsat într-adevăr de băut, cu ocazia asta şi-a pierdut şi prietenii şi faptul că femeia lui deja îl bănuia că merge la altele a plecat într-o călătorie.

    Ce ne spune morala acestei poveşti, că este frumos din partea ei să aibă o morală; că vrând în final să repari cum poţi toate răutăţile, viciile sau nedreptăţile pe care le-ai făcut în urma vieţii tale, te vei izbi de un principiu, contemporan ţie, neverificat de nimeni care spune că: suma viciilor este constantă. Asta pentru că trăim acum o viaţă a celor care nu mai vor să cerceteze şi iau totul de-a gata.