La jocul de poker, prima lecţie se referă la terminologia de pereche. Astăzi pentru cei neiniţiaţi vă prezentăm perechea de 2, cu aceasta practic nu se poate face nimic, unica structură câştigătoare este numai dacă oponenţii nu au nici măcar o pereche.
Se intră la baraj, dacă totuşi, cineva are cealaltă pereche de 2, în alte practici se numeşte swing. Sau se ţine totuşi perechea pentru o eventualitate ca la licitare să mai primim încă un 2, ceea ce pentru alţii însemnă ménage à trois (adică 3 de 2), sau în ultima variantă careu sau bate peste tot (toate cărţile de 2).
:)Am scris această postare ironică ca o beţie de cuvinte, dar starea de aici mi-a venit:
http://liviudruga.blogspot.com/2011/01/dafnis-si-hloe-romanul-jocurilor-de.htmlfără a te lua peste picior Liviu :)
Foarte frumos. Comparatia cea mai reusita, in ineditul ei: swingul si perechea adversarului. E deja in aste putine randuri focarul unui roman/film cu miza mare. Go for it! :)
RăspundețiȘtergere...si, ca si cand nu ar fi de ajuns toate acestea, aparu si piciorul luat peste... Hm! :)))
Vezi dacă mă iei cu de-astea grele, cu anticii greci, cu Dafnis şi Cloe (cum este la Petru Creţia :) ), ...mai era parcă şi Teagene şi Haricleea de Heliodor, vezi cealaltă pereche.
RăspundețiȘtergereMă bucur că ai băgat de seamă!
:)