Socrate - Nietzsche - Camus

Socrate murind. — Admir vitejia şi înţelepciunea lui Socrate în tot ceea ce a înfăptuit, a spus — şi nu a spus. Acest demon şi vânător de şobolani al Atenei, batjocoritor şi îndrăgostit, care-i făcea să tremure şi să suspine pe cei mai zvăpăiaţi tineri, nu a fost doar cel mai înţelept vorbăreţ care a existat vreodată, era la fel de mare şi în tăceri.

Aş fi vrut să fi rămas tăcut şi în ultima clipă a vieţii, poate că atunci ar fi făcut parte dintr-un ordin şi mai înalt al spiritelor. A fost poate moartea sau otrava, pioşenia ori răutatea — ceva i-a dezlegat limba în acea clipă când rosti: „O, Criton, îi datorez un cocoş lui Esculap." Acest „ultim cuvânt" radical şi cumplit înseamnă pentru cel ce are urechi de auzit „O, Criton, viaţa este o boală!"

Cum e posibil? Un bărbat ca el, care a trăit voios şi în văzul tuturor ca un ostaş — era pesimist! De fapt, el numai arătase un chip zîmbitor în faţa vieţii, ascunzîndu-şi neîncetat ultimul verdict, simţământul său cel mai adânc! 

Socrate, Socrate a suferit de viaţă! Şi s-a răzbunat pentru asta cu acele cuvinte învăluite, înfiorătoare, pioase şi de blestem. Trebuia un Socrate să se mai şi răzbune? 

A fost un grăunte de mărinimie mai puţin în virtutea sa atît de bogată? Ah, prieteni! Trebuie să-i depăşim şi pe greci! *

 Nietzsche (uman prea uman): "Curînd după aceea am fost bolnav, mai mult decît bolnav, obosit de necontenita deziluzie provocată de tot ce ne entuziasmează pe noi, modernii..."

"Aici vorbeşte un om care suferă şi căruia îi lipsesc multe, dar se exprimă ca şi cum nu ar suferi şi nu i-ar lipsi nimic."

"De aici înainte m-am întors singuratic împotriva mea însumi şi am luat parte a tot ceea ce, tocmai asta e, îmi era potrivnic şi mă făcea să sufăr."

Ţel unic şi gigantic: cunoaşterea adevărului.

Revenire eternă: Să exalţi ceea ce este şi să adori să revină.

(Fără metafizică nu rămîne, de fapt, decît asta.)

Bilet pentru Lou (1882): "În pat. Criză acută. Dispreţuiesc viaţa." **

________________________________________

* Friedrich Nietzsche, Ştiinţa voioasă, ed.Humanitas, 2006, pag.218 sus;

** Albert Camus, Carnete, ed. Rao, 2002, pag 434-435.

fotografii din:

Brigitte Sändig, Albert Camus: Eine Einführung in Leben und Werk,
Leipzig, Reclam 1983-1992, (RUB 1006)