Este natural să fim covârşiţi de aspectul necunoscutului, de al celui care priveşte din umbră, dar nu râde.
Emoţiile sunt ca acele fire de praf, mişcate de aerul cald, ridicate de pe podeaua de lemn; filmele americane au insistat asupra acestei dinamici, dar nimeni dintre ei, creatorii imaginilor, nu ne-au spus ce se-ntâmplă?
Chipuri de piatră care privesc sunt atât de valoroase pentru că ele devin clonele noastre în absenţa noastră!
Caut scriitor care doreste sa devina membru al Biblioteca Prafuita. Daca ti se pare interesant, discutam mai multe pe b3tobeto@yahoo.com Rog seriozitate
RăspundețiȘtergereBedo, nu sunt scriitor, dar ca o măsură, metric cum spun poeţii, te-ai uitat la chip, ce-ţi spune el -chipul?
RăspundețiȘtergereCum scria o prietenă, Helena, lasă-mă să te cunosc, mai apoi, poate vom şti!
Grădina mea, are multe "poteci care se bifurcă"!
P.S.
Este puţin nepoliticos avansul...
sunt "straight" :)
chipurile de piatra imi a par a fi 'momente'ale trecutului...
RăspundețiȘtergereAr minunat din partea lor dacă s-ar destănui odată!
RăspundețiȘtergere