Înghesuiţi într-o singură maşină, cu portbagajul plini cu saci de polietilenă, cu scule, cu două roţi de rezervă, am pornit pe valea Nandrului, sus, spre La Izvoare. Am oprit la marginea satului şi acolo, în noroaie negre, sub o ploaie fină, ne-a aşteptat primarul, mai bucuros decât noi. Clipea des din cauza picăturilor, şi mişca doar mâna stângă, cealaltă şi-o pierduse la o vânătoare de mistreţi. Doi acoliţi de-ai lui goliseră repede portbagajul şi ajunseră înaintea noastră la Cămin. Acolo începu muzica; ţambal.
Micul dejun rece, slănină cu ceapă, ţuică trasă de două ori cu suc de mere diluat; vâj, vâj, plecarea cu indicaţii de traseu: spre pădurea tăiată, acolo unde încă coaja bradului căzut n-a putrezit. Şanse mari, ploaia subţire ce uda muntele de câteva zile era de partea noastră.
Urcuş greu, torenţi iuţi, brazi plini cu apă ce se scuturau pe noi când bătea vântul, zgomote ca mesaje; bocănituri.
La prânz am ajuns, două ore de mers, cocoşaţi de ramuri ce adulmecau pământul am ieşit "la ras", pădurea tăiată deschidea lumina şi un curcubeu de peste munte anunţa sfârşitul ploii. Vreme bună pentru noi, ne-am desfăşurat sacii, rând pe rând ne-am apucat de lucru. În jurul nostru ghebele arătau ca nişte flori, ciuperci voioase ce cresc în colectivităţi imense, pe care dacă nu le culegi când trebuie se ofilesc repede şi putrezesc.
Spre după-masă am umplut sacii, contururi diforme dezvăluiau conţinutul, care pe braţe, cu grijă trebuia purtat la vale, spre sat, spre maşină.
____________________________________________________
În imagine ciuperca "creasta cocoşului"
ohhh...bine ca doar ciupercile au fost "vanate"...am avut emotii :)
RăspundețiȘtergeream muşcat în aer!
RăspundețiȘtergere:)