Umberto Eco - Poeticile lui Joyce

fragment din Capitolul I, Primul Joyce

     Să urmărim principalele forme ale biografiei intelectuale a lui Joyce: încă din copilărie, mai întâi în colegiul din Conglowes Wood, apoi la Belvedere College, a fost educat de părinţi iezuiţi în conformitate cu modalităţile ascezei preconizate de Ignacio de Loyola şi ale culturii Contrareformei; în adolescenţă, în parte sub impuls maeştrilor lui, în parte ca urmare a unei curiozităţi personale, se apropie, prin filtrul unei scolastici post-tridentine, de gândirea Sf. Toma, din care, în mod paradoxal, îşi face flamură de rebel. În acelaşi timp, pe la şaisprezece ani, descoperirea lui Ibsen i-a dezvăluit noi orizonturi şi o nouă problematică artistică şi morală; o vreme după aceea, la University College, ortodoxia lui, surpată de la un timp pe planul sensibilităţii, primeşte o lovitură puternică prin descoperirea lui Giordano Bruno. Concomitent cu această descoperire filosofică are loc şi descoperirea literară a lui D'Annunzio (în special a romanului Il Fuoco), în timp ce, de câţiva ani, fenomenul divers al înfloriri literare şi dramatice irlandeze, deşi îl lăsa neîncrezător, îi oferea totuşi numeroase sugestii. Între optsprezece ani şi douăzeci de ani, Joyce citeşte Poètes Maudites de Verlaine, apoi Huysmans, Flaubert şi, în mod deosebit, The Symbolist Movement in Literature de Arthur Symons, care tocmai în acel timp dezvăluia lumii anglo-saxone poeticile sfîrşitului desecol. În 1903, la Paris, la douăzeci şi unu de ani, forma mentis scolastică se consolidează prin lectura lui Aristotel (De Anima, Metafizica şi Poetica); în aceaşi perioadă, diversele întâlniri pariziene cu cultura contemporană îi stimulează curiozitatea, iar lectura cărţii lui Dujardin, Les lauriers sont coupés, îl iniţiază în noi tehnici narative.

Umberto Eco,  Poeticile lui Joyce, ed. Paralela 45,2007, pag.36-37

Printr-un singur aliniat, ca o incizie de bisturiu, Umberto Eco ne spune tot, nici nu mai este necesar să-l mai citim pe James Joyce, noroc totuşi că bisturiul nu a trecut de os, astfel am fi aflat cum a început să pronunţe, să citească şi să înveţe să scrie scriitorul irlandez. Detectivii săi temporali au aflat totul, eseul de-o anvergură cutremurătoare: Poeticile lui Joyce, i-ar fi luat ani de zile unui biet scriitoraş de provincie talentat. Renunţ să intru în amănunte, eseul are 177 de pagini în limba română şi este mai greu de citit decât însăşi Ulise al lui James Joyce. O clipă mi-a trecut prin minte cum Homer, în aceeaşi lucrătură de exeget literar mi-ar fi descris-o pe Penelopa împletind şi despletind firele acelui covor infinit.

     Împărtăşesc că am recitit Ulise pe malul mării Egee în această vară privind insula Skiathos, Ithaca era pe partea cealaltă, dar o clipă m-am gândit că în orice clipă putea să treacă şi pe acolo şi doar atât.

photo by
http://www.descopera.ro/dnews/7043600-a-fost-descoperit-palatul-regal-al-lui-ulise