Bătea vântul, dar ele -lalelele dansau, li se rupea de vânt; dansul, în viziunea lor nu avea nici o legătură cu vântul, mişcarea era pornită din tensiunea superficială a fluidului interior, care ridica dinamica vaselor verticale cu diametre submilimetrice.
În dansul lor, am recunoscut ceea ce latinul, la vederea sărbătorii ce traversa oraşul numea tribuna rostrata, ceea ce întâlnea în drumul său în flori de sărbătoare spre forum, spre centru.
ai tu ce ai cu lalelele. florile toate sunt frumoase acolo unde le gasesti :)
RăspundețiȘtergereÎmi plac şi nu-mi plac lalelele, fie ele dansatoare în centrul oraşului.
RăspundețiȘtergereDe fapt, aştept o postare cu şi despre irişi.
:)
Elza
RăspundețiȘtergereera un cântec pe vremuri despre lalele... :)
Blue Freedom
RăspundețiȘtergereDeci irişi! :)
:)
RăspundețiȘtergereDacă vrei, desigur!
asl, Bianca? =))
RăspundețiȘtergereFrumos.
RăspundețiȘtergereLalele, lalele,
RăspundețiȘtergereLalele, frumoasele mele lalele...
Este minunat dansul lalelelor dvs!
:)
RăspundețiȘtergeresi vantului "i se rupea" de ele!
:)
Frumos. Mie-mi plac toate florile, ba chiar si iarba.
Pendulele nu-mi plac. Deloc.
Imi par obsesii ale sapinesului legate de scurgerea timpului.
Si nici nu mi-ar placea ca lumea sa-mpietreasca!
O noapte frumoasa, man!
Ma bucur de regasire.
Viaţa nu se măsoară în numărul de ani trăiţi, ci în clipele care-ţi taie respiraţia... Şi uneori, în acele clipe, împietreşti. Pentru că dimensiunea timpului nu mai poate cuprinde starea pe care o ai tu, este prea mică pentru asta. Pentru că intuieşti sau atingi cu limitele fiinţei un plan care este deasupra timpului...
RăspundețiȘtergereToate, absolut toate lucrurile din lumea asta se leagă, la fel ca lalelel, ca greutatea pendulei, ca trestia lui Pascal; privind la toate astea îmi vine să mă duc...
RăspundețiȘtergereToate, absolut toate lucrurile din lumea asta se leagănă, la fel ca lalelele, ca greutatea pendulei, ca trestia lui Pascal şi privind la toate astea îmi vine să mă duc...
RăspundețiȘtergereP.S.
Graba!
:)
RăspundețiȘtergereman, nu contest leganarea... nici macar pendula sau leganarea pendulei!
Doar nu-mi place. Atat!
De dus, imi vine si mie sa ma duc, dar deocamdata a trebuit sa ma intorc!
:)
Noapte frumoasa.
Lotus, la mine nu merge asa!
Adica nu impietriesc decat in momentul in care panica ma ia ostatic. Cand traiesc momente extraordinare, minunate, simt ca pendulez precum lalelele lui Scorchfield!
Si tie o noapte frumoasa.
Mulţumesc, la fel! :)
RăspundețiȘtergereIată cum experienţele sunt diferite şi de multe ori fiecare avem ceva de învăţat de la celălalt... :)