Un veac de singurătate cu Cioran

http://www.cotidianul.ro/140176-Afacerea-caietelor-lui-Cioran-la-final

Micile excursii şcolăreşti se terminau la Curmătură, uneori chiar înainte, pe lunci înverzite presărate cu bălţi în care bivoli imenşi şedeau adânciţi, parcă la sfat. Zgomotele copiilor nu puteau să deranjeze odihna noroioasă a tăcutelor bubalus, la fel ca muştele sau ca vântul. Acesta este peisajul ce se întinde după Răşinari, spre Păltiniş, de-a lungul râului. Râu ce se va strecura mai apoi printre case,  prin centrul comunei Răşinari, luând-o mai la vale, pe sub poduri şi podeţe spre Cisnădioara. Apa, la fel ca aerul, dovedeşte nepăsarea timpului, apa asta i-a udat picioarele copilului care mai târziu va deveni adolescentul ajuns "pe culmile disperării", iar casa în care s-a născut priveşte şi acum spre ea. Locurile copilăriei lui Emil Cioran sunt şi acum neschimbate, neschimbate în felul celui care priveşte asta ca o recunoştinţă a existenţei, a fiinţei de a putea nega. Nu bucuria trăirii, a văzului, a auzului, a respiraţiei, ci cea a pipăibilului, a dovezii de necontestat a atingerii, şi o dată cu asta pornirea infinitului.

"Nu ştiu ce sens poate avea într-un spirit sceptic, pentru care lumea aceasta este o lume în care nu se rezolvă nimic, prezenţa celui mai formidabil extaz, acelui mai revelator şi mai bogat, a celui mai complex şi mai periculos, extazul rădăcinilor ultime ale existenţei. Nu câştigi în acest extaz nici un fel de certitudine explicită sau o cunoaştere definită, dar sentimentul unei participări esenţiale este atât de intens, încât debordează toate limitele şi categoriile cunoaşterii obişnuite" * , scria Emil Cioran în "Pe culmile disperării". Participarea este mai importantă decât orice, subliniază de tânăr prin extazul neobişnuit afişat; să fii prezent în această lume neobişnuită este marea capacitate ce ţi se oferă, mai departe fiecare pe cont propriu.

Un contemporan elveţian, psihologul (şi psihiatrul) Roland Jaccard scrie uimitor despre Emil Cioran:

"Filosof al sfârtecării, al tentaţiei şi al resemnării, spectator decepţionat al universului nostru, acest cimitir populat de eterni neconsolaţi. Cioran se instalează, şi el, pe teritoriul lui « la ce bun ». Idolatru al fragmentului şi al stigmatului, el jonglează cu « silogismele amărăciunii », premise ale unui eden în care îndoiala e regină.

Cioran insomniacul -continuă Roland Jaccard, vine să surprindă umanitatea în patul său şi, cu scânteile lucidităţii sale, o electrocutează pe această frumoasă adormită. Aforismele sale sunt degete îndreptate spre lumea noastră în agonie. Într-un secol limbut, care practică în exces curele de somn ideologic şi de vorbărie angoasată, Cioran face dintr-o aşchie o încărcătură de explozibil: el jură să « nu iubească decât gândirea indefinită, care nu ajunge la cuvânt, şi gândirea instantanee, care nu trăieşte decât prin cuvânt. Divagaţia şi butada ».

Paradoxul este că, la Cioran, toxinele nihilismului se dizolvă, pe neaşteptate, într-o indiferenţă superioară; ele sunt şterse de râsul celui care ştie că neantul nu este, poate, o versiune decantată a lui Dumnezeu şi că nu contează decât această stare de hoinăreală, cel mai greu de atins, care ne face să simţim fiecare experienţă ca fiind nouă. Atunci vom exclama, poate, împreună cu Cioran: « Brusc, nevoia de a arăta recunoştinţă nu numai unor fiinţe, ci şi unor obiecte, unei pietre pentru că e piatră... Cum iubim totul! S-ar zice pentru eternitate. Dintr-odată, să nu exişti pare de neconceput. Că astfel de fiori survin, pot să survină, asta arată că ultimul cuvânt nu se află, poate, în Negaţie » ". **

Citindu-l pe Emil Cioran am lăsat ca bivolii să zburde în noroaiele din periferia minţii mele, acolo unde cu ciudă se întâlnesc noaptea cele mai fericite gânduri, fără ştiinţa celorlalte, punând la cale visul. Pocnetul acestui vis în capul meu îmi aranjează repede de fapt toată creaţia, o expediază în conştient ca a doua zi să fie posibil să apar într-o piatră.

* Emil Cioran, Pe culmile disperării, Humanitas, 2008, pag.41 jos,

** Roland Jaccard, Tentaţia nihilistă, Bastion, 2008, pag.96-97.