Un teritoriu al confuziei

În această imagine confuzia domneşte, sau permutările în care aceasta ar putea fi exclusă sunt atât de multe că spaţiul nu ne permite, totuşi enumerăm câteva: soferul este "bănăţean 100%" dar maşina este în leasing de la o firmă din Bucureşti; şoferul nu este "bănăţean 100%", cineva în glumă i-a atârnat acest fular în spate şi chiar ne face în ciudă prin asta; şoferul a luat această maşină de la o firmă, de fapt este mecanic auto şi o testează, habar n-avem de unde provine fularul...

Confuzia provine de la înţelegerea profundă a imaginii, câte asemenea imagini nu le vedem în viaţă şi nu le înţelegem, trecem peste ele orbi, viaţa devine orbire în absenţa cunoaşterii.

Confuzia este datoare propagării, în lipsa afişării confuzia dispare, prin asta autorii acesteia, anonimi sau foarte emancipaţi în informaţia publică doresc să atragă atenţia la ceva, păcat că spiritul dispare repede, ori confuzia a fost prea subtilă, ori n-are substanţă, ori, în final: este prea confuză.

Reclama confuziei este politicul, prin acest subterfugiu, politicul se doreşte a fi explicat. Felul în care politicul explică confuzia dă naştere minciunii; de aceea confuzia duce la minciună.

În imaginea de mai sus cineva minte, acum chiar nu mă interesează cine: şoferul, proprietarul maşinii, asiguratorul, mecanicul... şi mulţi care pot întrebuinţa acest vehicul. Cineva minte pentru că nu se potriveşte, ori tocmai noi aşa suntem învăţaţi, să ne judecăm singuri toate faptele prin prisma adevărului, totul este adevărat în ceea ce facem, mai departe când vedem confuzia habar n-avem de ea, mai departe suntem foarte fericiţi.

P.S. În S.U.A., în New York, spre exemplu, în acestă minunată metropolă cosmopolită, dacă afişam expresia "Eu sunt de culoare!" în spatele maşinii, iar eu eram acest român adevărat nevinovat, aveam repede probleme cu legea (iar eu chiar nu o cunoşteam).