Am fost fotografiat

Scriind, încerc să-mi amintesc; îmi amintesc deosebit de greu într-o mahmureală ce trece încet-încet cu Fanta de portocale. Ţin minte că am văzut prin obiectiv lumina roşie a senzorului, uimit că sunt fotografiat în timp ce fotografiam. Aceste coincidenţe au loc rar, toate provin din cauza agitaţiei crescute, a temperaturilor înalte, a orelor târzii, a dorinţelor reapucate. M-am simţit o clipă ca acel lunetist singur, care sigur că victima sa, inamicul sau ţinta va fi desăvârşită de talentul său de tragător; o clipă, căci eu de fapt fusesem deja fotografiat.

Nu numai eu fotografiam; este o modă a fotografiatului, a instantaneului, a imaginii digitalizate, a amintirii memorate. Pleci de la un eveniment cu minimum 100 de imagini, dintre acestea cel puţin 10 arată chiar bine, în trecut pe un film de celuloid încăpeau 36 de fotografii, două filme pe noapte aducea a dezmăţ fotografic, personajele se aranjau, zâmbeau la comandă, totul pentru că o fotografie era ceva. Acum domină imaginea venită rapid, din toate colţurile, din toate unghiurile, nici nu mai şti când eşti memorat, căci în acest fel ideea de fotografie dispare, eşti de fapt memorat.

O imagine este urmată de alta, de alta, până când poţi face deja un film. Dacă adun toate fotografiile făcute de toţi, ele trec cu siguranţă de numărul 1000. Un soft performant ar putea face atunci un film, asta pentru că personajele se pot găsi tridimensional în acest 1000 de fotografii, adică te poţi regăsi memorat din toate unghiurile.

Nu exista masă, care să nu aibă cel puţin un aparat de fotografiat. Era ca la război, eu ocheam în timp ce alţii mă ocheau.

Fetele s-au arătat cele mai impulsive la modul acesta, în a face fotografii şi a fi fotografiate.

În tot timpul acesta se dansa.

Lucrurile ar fi stat mai uşor pentru mine, în aburii alcoolului nu pluteau numai imaginile şi dorinţele, în schimb în momentul când fetele au început să se atingă, brusc a trebuit să mai fac ceva poze.

Poate că aici memoria nu mă lasă; felul în care dansau, la acele ore mici de noapte, cu voioşia zânelor ce fug, aleargă şi se tăvălesc prin iarbă sub clar de lună, m-au despărţit de real, intrând brusc în imaginarul erotic, acoperit doar de râsetele puternice ce acoperau chiar şi muzica.