Simone de Beauvoir - Imagini frumoase

 citat

Drumul spre Delphi, îmi plăcea peisajul uscat şi alb, suflarea aspră a vântului deasupra mării de vară; dar numai pietrele şi apa, oarbă la toate lucrurile pe care mi le-arăta şi despre care-mi vorbea tata. (Ochii lui, cei ai Catherinei: viziuni diferite, dar colorate, emoţionante; iar eu alături de ei, oarbă.)

"Uită-te, zicea el. Uite răscrucea unde l-a omorât Oedip pe Laios." Asta se-ntâmplase-n ajun şi-l privea direct. Peştera Pitiei, stadionul, templele; îmi explica fiecare piatră, ascultam, făceam eforturi: degeaba, trecutul rămânea mort. Obosisem să mă mai mir, să exclam. Auriga: "Îţi dă un şoc, nu? Da. E frumos!" Înţelegeam ce poţi găsi la acest bărbat mare de bronz verde; însă n-aveam nici un şoc. Mă simţeam prost, aveam chiar remuşcări.

Auriga - Căruţaşul, Muzeul din Delphi

Momentele mele preferate erau cele când stăteam de vorbă în câte o crâşmă, bând uzo. Îmi povestea călătoriile lui de altădată [...]

De la Delphi ar trebui să pornesc pentru a coborî pe firul timpului? Ne aflam într-o cafenea deasupra văii; dincolo de golful sticlos, bănuiai noaptea rece şi pură şi miriadele ei de stele.

Valea râului Pleistos, Delphi, vedere spre Itea, golful Corintic

Cânta o orchestră mică; erau două perechi de turişti americani şi mulţi localnici; îndrăgostiţi, grupuri de băieţi, familii. O fetiţă a-nceput să danseze, avea trei, patru ani; minusculă, brună, cu ochi negrii, cu-o rochie galbenă evazată ca o corolă în jurul genunchilor, cu şosete albe; se-nvârtea-n jurul ei însăşi cu braţele ridicate, cu faţa cuprinsă de extaz, c-un aer de nebună. Transportată de muzică, uimită, ameţită, transfigurată, inconştientă. Placidă şi grasă, maică-sa pălăvrăgea cu-o altă grăsană, legănând întruna un cărucior de copil cu un bebeluş înăuntru; insensibilă faţă de muzică, de noapte, arunca din când în când o privire bovină spre micuţa inspirată.

- Ai văzut fetiţa?

- Încântătoare, a zis tata cu indiferenţă.

Vedere dintr-o cafea din Delphi - o tânără localnică fotografiată acum mulţi, mulţi ani

O fetiţă încântătoare care avea s-ajungă matroana de colo. Nu voiam. Băusem prea mult uzo? Eram subjugată de copila asta pe care o-ndrăcise muzica. Clipa asta pasionată nu trebuia să aibă sfârşit. Micuţa dansatoare nu trebuia să crească; avea să se-nvârtească-n jurul ei însăşi o eternitate, iar eu aveam s-o privesc. Refuzam s-o uit, să redevin femeia tânără care călătoreşte cu taică-său; refuzam ca într-o zi să semene cu maică-sa, fără măcar să-şi amintească a fi fost această adorabilă menadă. Micuţă condamnată la moarte, moarte groaznică fără cadavru. Viaţa avea s-o asasineze.

Simone de Beauvoir, Imagini frumoase, Paralela 45, 2005, traducerea de Ileana Vulpescu, pag. 153-154

25 de ani de la dispariţia marii scriitoare