Unicitatea şovăielii
Individualitatea unui cuplu este forma prin care el întreabă;
"Accepţi?", iar ea-i răspunde; "Desigur!"
şi acum minunata poezie de la marele El Desdichado
şovăiala
între privirea mea
şi ochii ei
se interpune
o inepuizabilă
şovăială
___________________________________
dar cuplul nu mai este demult acel alb-negru, ying-yang, sus-jos; cuplu este jumătatea care poate prin şovăială să o înlocuiască pe cealaltă jumătate. (!)
În toate dorim să evoluăm, de mici, fiind copii ne propunem asta datorită instinctului de-a ajunge ca părinţii noştri; mari, frumoşi şi puternici. :)
RăspundețiȘtergereÎn final ne alăturăm celui care tot datorită instinctului (acelui atavic reflex de conservare), ne împerechem cu cineva care: seamănă cu tata, cu mama, cu bunicu', cu unchiu' sau chiar cu vecinu'. :)
Deci, cam tot noi suntem pe acolo; chiar dacă viaţa devine o nereuşită totală, în fond asta ne dorim: să imităm ceea ce avem în gene şi ceeea ce am văzut şi am trăit de la cele mai fragede vârste.
P.S.
Cei care scapă de acest sindrom, sunt cei mai liberi oameni; poate că înnebunesc mai repede, sau chiar mor, dar viaţa lor nu se compară cu a marii majorităţi din jurul lor
:) Acum scriem la singular: "Sunt de acord".
RăspundețiȘtergereFormele de politeţe le lăsăm "după douăzeci de ani" de cei trecuţi de anul ce ne petrece! :)
Îmi place definiţia pe care ai dat-o individualităţii cuplului. Şi poezia îmi place.
RăspundețiȘtergere:)
Dar cuvântul "cuplu" mă enervează. Din cauza înţelesului pe care îl are în domeniul fizicii. Cică: sistem alcătuit din două forţe egale şi de sensuri opuse.
Păi, în condiţiile acestea, mai speră cineva să găsească fericirea "în cuplu"??!! Poate "nemişcarea", înţepenirea, stagnarea!
uite ca @a sovai@ e un cuvant pe care nu-l stiu. trebuie sa-l invat :)
RăspundețiȘtergereScorchfield:
RăspundețiȘtergereInteresant mi se pare ca "privirea" inseamna implicare, pe cand "ochii" nu sunt decat punct neutru.
Şi cu cât acel cuplul este mai liber, cu atât este vorba despre individualitatea unei clipe din viaţa lui.
RăspundețiȘtergere@Blue Freedom
RăspundețiȘtergereCorect ar fi să enunţăm social altfel noţiunea de cuplu, ceea ce trebuie scris este că un "cuplu de forţe" sunt acele forţe care fac parte dintr-o "sarcină", adică dintr-o greutate ce apasă pe un plan (fie el înclinat).
În social cuplu ar fi în ideea în care cei doi (din cuplu) trag de frânghie împreună; la capătul celălalt este societatea, cu viciile, cu dorinţele, oportunismele, banii şi sexualitatea debordantă...
@Elza
RăspundețiȘtergerede fiecare dată când şovăi chiar mi se întâmplă! :)
@Liviu
RăspundețiȘtergereŞi eu când privesc nimeni de fapt nu-mi vede ochii, în schimb uitătura toţi o văd. :)
@Lotus
RăspundețiȘtergereDa, un cuplu liber este ceva greu de găsit, exemplul fizic ar fi bumerangul; felul în care lupta contrariilor fac, şi reuşesc ca obiectul rotitor să ajungă de unde a plecat este minunat.
Da, un cuplu liber în societate înseamnă ceea ce EL întreabă Ei (!): "Poţi?!" şi ea răspunde El (!): "Odată cu tine!"
:)
RăspundețiȘtergereNu. Îmi permit să te contrazic de dragul teoriei.
Omul nu poate fi definit doar prin prisma caracteristicilor sale sociale. De aceea mi se pare "incorect" să limitezi cuvântul cuplu la înţelesul atribuit lui într-un singur domeniu. Chiar şi aşa, esenţa lui e aceeaşi.
Totuşi, mi-ar plăcea ca realitatea să-ţi dea dreptate.
@Scorchfield: Cred că tu ai dus ideea mea ceva mai departe. Eu voiam doar să zic (legat de individualitate) că, cu cât un cuplu este mai liber, cu atât forma devine mai puţin rigidă iar relaţia poate să îmbrace, la momente diferite de timp, alte forme. Astfel încât putem vorbi de individualitatea clipei, deoarece fiecare întâlnire este altfel. Bineînţeles, există şi o formă mai profundă, care nu se schimbă dar nici nu înlănţuie, însă nu la ea mă refer...
RăspundețiȘtergere@Blue Freedom: Cred că el doar ţi-a dat un corespondend mai bun în fizică decât cel pe care îl utilizai tu.
@Blue Freedom
RăspundețiȘtergereCeva este idealist în cele comentate de mine, sigur în realitate lucrurile nu stau chiar aşa. :)
@Lotus
RăspundețiȘtergereO mentalitate nouă nu este de refuzat, oamenii tot timpul privesc problema cuplului din interior lui. :)
@Lotus
RăspundețiȘtergere:)
Posibil.
Era mai mult o glumă cu referire la metalimbaj.
Numind un obiect sau un fenomen îi conferim involuntar toate caracteristicile semantice pe care acel cuvânt le poartă.
La nivel conştient, participanţii la o discuţie folosesc înţelesul convenţional, specific subiectului dezbătut, dar el cară în subsidiar toată pleiada de înţelesuri pe care le-am auzit vreodată şi se insinuează la nivel subconştient.
:)
@Scorchfield
RăspundețiȘtergere:)
@Blue Freedom:
RăspundețiȘtergerePăi, cumva trebuie să ne înţelegem, nu? Uite, Blue Freedom nu reprezintă exact ce ai vrea tu, de altfel nici un nick nu este perfect în direcţia asta, dar totuşi ţi-ai ales unul, nu-i aşa? :)
Nu numai că investesc cu sensuri suplimentare, dar cuvintele nici măcar nu pot exprima complet sensul profund ale noţiunilor desemnate de ele. Este o limitare inerentă a lor. Cel mai bine îţi dai seama când vrei să defineşti noţiunea de orgasm astfel încât un copil să o înţeleagă. Sau noţiunea de culori pentru un orb din naştere. Ce fel de înţelegere o să aibă el comparativ cu a unuia care chiar vede, indiferent cât de deştept ar fi şi cât de bine i-ai explica tu?
@Lotus,
RăspundețiȘtergere:)
Limba este de fapt o convenţie şi ca orice convenţie, corect utilizată, duce la înţelegerea reciprocă.
De fapt, Blue Freedom este un nickname care-mi place şi asta e suficient pentru acest moment. Când va înceta s-o mai facă, îl voi modifica corespunzător.
Oarecum.
Un cuvânt este o unitate lexicală care are asociat unul sau mai multe sensuri. Dar asocierea este tot convenţională.
În plus, mereu vor fi oameni care vor folosi cuvinte fără ca să le simtă, ci doar pe baza înţelegerii definiţiei lor.
Sigur, dacă vrei ne putem juca de-a hermeneutica, deşi nu mă pricep foarte bine la asta, însă suntem cam offtopic şi riscăm să ne plictisim gazda.
:)
@Blue Freedom:
RăspundețiȘtergereA, nici eu nu mă pricep, iar legat de gazdă, sper că nu am deranjat. E prima oară când intru pe aici, cred. Dar ok, hai să ne oprim. :)
Gazda nu s-a supărat, a fost la Finanţe, cu şi pentru semnături electronice, acolo trei femei l-au acostat, femei pe care societatea le-a multiplicat în toate instituţiile statului: Prostia, Birocraţia şi Nepăsarea.
RăspundețiȘtergereProstit, zăpăcit şi greu de stăpânit m-am întors.
:)
:))
RăspundețiȘtergereDacă ar fi fost vorba de Inteligenţă, Eficienţă şi Amabilitate, mărturisesc că aş fi fost geloasă.
:)
Ne bucurăm că nu te-ai supărat şi-ţi dorim o după-amiază agreabilă, căre să şteargă amintirea celor trei matracuce instituţionalizate.
:))
RăspundețiȘtergereScorchfield:
RăspundețiȘtergereca veni vorba si fara gluma, ai dat, in structurile statale romanesti, peste vreo Bunăciune?
eu nu!
Liviu,
RăspundețiȘtergereFinanţele reprezintă un mediu foarte eterogen, sunt câteva "bunăciuni", dar le suspectez de mare prostie şi asta îmi taie avântul. În schimb datorită clădirii pe şapte nivele, clădire nou-nouţă pe care o avem de mai mult de un an de zile, femeile se îmbracă mult mai frumos şi fac concurenţă marmurii, nichelului şi sticlei fumurii -fără să-ţi dea seama cam imită clădirea. :)
de multe ori, „cuplul” devine ceva convențional. Atât de convențional, încât nu mai este decât un fals nenorocit, de dragul aparențelor. Curajoși sunt cei care caută neobosiți, până găsesc capătul celălalt al „jugului” care să tragă în aceeași direcție.
RăspundețiȘtergereOoo! Ce curajos ai scris ! :)
RăspundețiȘtergereaoleeeeu! asta e de...bine? sau de...rău? :-D
RăspundețiȘtergereDe ce să fie de rău?!
RăspundețiȘtergereÎn tot ceea ce eu scriu pe blog nu răzbate unicitatea, mai degrabă cuplul şi mai departe lumea! :)
Este de bine.