Infatuare

De-o eleganţă impecabilă, cu o privire diavolească, acest popă m-a privit o clipă când am oprit în dreptul lui, am simţit arsura gândului său, prin asta m-a întrebat "ce vreau?!"; şi gândul meu atunci s-a dus exact la cutia milei care acum era goală.

Privirea lui m-a făcut să-i fac o poză. Tocmai pleca după ce plasele stăteau tolănite în spatele maşinii, în portbagajul de lux al limuzinei germane.

Păstrători de simboluri infatuaţi, iarna în frig nu ieşiţi la lumină, acum furaţi lumina şi în acest furt vă afişaţi plini de împietate. Nu am oprit maşina pentru a fotografia acest popă ce nu trecea de patruzeci de ani - firele albe îi dădeau bărbii o dispoziţie de vedetă, am oprit la vederea vederii lui.

Toate păcatele acestor lumi se ascund sub aceste sutane, negre ca adâncul.

Devenirea lor este acest sistem, pe care ei nu încetează să dea vina pentru păcatele consumeriste, şi de ce nu ar face aşa când privind în trecut, acum dau vina şi pe celălalt, totul poartă o vină, dar ei sunt cei mai nevinovaţi.