Efectul Cioran

http://www.aforadio.com/index.php/sex-increases-heart-attack-risk-for-bums-lunar-forecaster-predicts-earthquakes-qnews-picks-aforadio-com/

Efectul Coandă,

Efectul Coriolis,

Efectul Bernoulli şi alte efecte ca defecte ale umanităţii.

Iată cum alături de noul descoperit efect Cioran, pentru înţelegere trebuie să le amintim măcar pe cele trei care dau graţie şi amplitudine celui grabnic apărut.

Turbulenţa caracteristică planelor aflate în viteză prin fluide apare în spate, în urma sau umbra mişcării, aceasta se opune mişcării şi chiar face ca traiectoria să nu mai fie bine definită dacă acest efect Coandă nu este luat în calcul.

Rotaţia pe care fluidele o fac în jurul cavităţii, care face ca fluidul să se scurgă din volumul în care era prins şi care are legătură directă cu rotaţia pământului poartă numele de efectul Coriolis, se poate vedea când daţi drumul să se scurgă apa din vană scoţând dopul acesteia.

Lichidul aflat într-un tub se grăbeşte în locul acolo unde diametrul tubului se micşorează şi invers, îşi încetineşte mişcarea dacă tubul se măreşte în diametru. Altfel spus, efectul Bernoulli ne arată că dacă un şlep trage două barje în paralel, acestea au tendinţa să se apropie şi de aici accidentul.

Acum în urma seriei din ce în ce mai pesimistă privind manuscrisele lui Emil Cioran, care ne-a arătat încă odată că după astfel de evenimente, urmarea lor dezechilibrează, denaturează, defavorizează ceea ce ar fi trebuit dimpotrivă, să ne bucure, să ne facă mai conştienţi, rămânem mai turbulenţi ca niciodată. Ar fi de aşteptat ca această turbulenţă să fie activă, să propage forţe care distrug ceea ce este perisabil, consumabil, temporar în cultura noastră naţională. Nu se întâmplă asta, pentru că am uitat să vă spun că cele trei efecte de mai sus se arată minunate numai în fluide cu un grade de vâscozitate mici, ori noi suntem în pragul unei culturi cu o vâscozitate mare, lentă, devenim leneşi în gândire. Lăudăm grozav prin asta ţinuta impecabilă a celor ce latră la televiziuni despre cultură, mai ales în ultima vreme despre Emil Cioran, nişte leneşi.

De fapt ori cum o dăm, ne rotim pe loc încercând să ne strecurăm, să evadăm din volumul, balonul, sau chiar borcanul care a căzut brusc peste noi de douăzeci de ani, săpăm o găurică ca să ducem pe acolo şi nu putem. Nu putem pentru că vâscozitatea nu ne lasă, abia ne întoarcem pe scaun să vedem ceva pe prompter în timp ce vocea celuilalt tremură de lenea ideii, nimic nou, nimic nou de frontul de vest, de fapt cam pe acolo Cioran îşi ducea războiul personal. S-a dus dracului şi rotaţia şi spirala şi scurgerea.

Dar noua democraţie a mărit unghiul de cunoaştere, ne-am plâns îndelung că suntem înghesuiţi în tub şi nu putem vedea larg, cu ochii larg deschişi ceea ce se-ntâmplă în lume ca să ne putem şi noi emancipa, şi noi să zvâcnim, "aş" vorba lui Caragiale, ne magnetizăm.

Nimic nu ne mai dă viteză, tubul cunoaşterii şi-a mărit prea mult diametrul, din leneşi în mai leneşi, adulăm mai bine, căci cu asta suntem învăţaţi de mai demult; pentru că nu vrei să gândeşti şi se pare că ăla de la TV, la emisiunea de cultură o dă bine cu boabele, cu ghiocul, şi-ţi şi ghiceşte un orizont ţie nimicule, căci se leagă de societate, de politică, de fraţii lui ca mai apoi să joace cu ei la chermeze de lansare pe orbită a noilor maculaturi celebre, ce mai apoi se vând, unii spun că din cauză de faliment, se vând cu 5 lei.

Toate acestea sunt efectul Cioran în societatea românească şi m-am folosit de alte celebre efecte pentru a înţelege eu prima dată ce se întâmplă; vreau ca emisiunile de cultură să aibă menţiunea cu peste 15 ani. Numai aşa cineva va reflecta dacă nu ar trebui să fie făcute altfel. Nu facem altceva decât îi puturoşim şi pe copiii mici care vrând nevrând apucă să vadă toţi unsuroşii dându-şi cu părerea, chiar şi despre Emil Cioran.