Soarele se strecură prin gard. Clipa aceea în care norii de la vest se împrăştiară îi renăscu brusc dorinţa de-a pedepsi păpădia. Păpădia care văzând cum acesta cade după gard, după pomi şi case, se lăudă cu sfericitatea, cu transluciditatea ei, mai puternică decât a soarelui. În această laudă, în clipele ce făceau ziua să mai respire puţin înaintea somnului, păpădia dorea să facă atente celelalte plante asupra perfecţiunii ei. Orice floare îşi doreşte asta: să fie perfectă.
Acum păpădia explica acelor surate dicotiledonate efectul pe care lumina îl are datorită seminţelor ei radiale, cum joacă umbrele de bucurie când razele de lumină se petrec prin sfericitatea capului ei.
Soarele auzind toate acestea încercă un truc, dar norii îi dejucau planul, obosit de lunga zi încercă să prindă crăpătura, când aceasta se ivi pe neaşteptate, încălzi cu ultimele puteri aerul care se iscă, porni o pală de vânt care reteză calota superioară a păpădiei.
Uimită de ce se petrece cu ea, păpădia se tâmpi, întocmai ca omul lobotomizat; încercă să se scuze dar nu a mai putut zice nimic.
Mulţi oamenii asemeni păpădiilor îşi crează o stare de perfecţiune ce trebuie neapărat lăudată de alţii, nevisând o clipă că totul este trecător, mai departe prin gesturile lor nu fac altceva decât să cheme lobotomia.
efectele secundare dar nu obligatorii ale indragostirii...
RăspundețiȘtergeresi a fost povestea unei papadii sau...si a unei papadii:))
:) Eiii! N-am scris că aş avea ceva cu păpădiile, am scris datorită imaginii, este un exerciţiu de-al meu ca privind o fotografie să încep să scriu despre aceasta.
RăspundețiȘtergereÎmi plac nespus păpădiile! :)
Păpădiile fac parte integrantă din "aleea lalelelor"!
stiu...este vecina cu laleaua ta :)
RăspundețiȘtergeresi mie imi plac mult si chiar am gasit un site cu fotografii pur si simplu magnifice cu papadii...o sa le postez la un moment dat...:)
sigur o să le văd :)
RăspundețiȘtergereCristos a Înviat şi bună dimineaţa.
RăspundețiȘtergereFrumos tablou, dar cam trist.
:)
Păpădia a beneficiat de efectul luminii, dar şi lumina s-a bucurat de păpădie în aceeaşi măsură.
De ce ar vrea una s-o "pedepsească" pe cealaltă?
Iar perfecţiunea e la fel de relativă ca toate celelalte atribute, căci totul depinde de sistemul de referinţă.
Adevărat a înviat!
RăspundețiȘtergere:)
Tabloul este trist, dar nu noi suntem educaţi în sistemul pedepselor?!
Însăşi ideea în care cineva trebuie să fie pedepsit, pentru ca ceilalţi, prin puterea exemplului, să ţină seama că fapta pedepsitului nu trece neobservată dă tot rostul acestei lumi, aşa privită acum, deosebit de imperfectă!
nu e asa. papadia iubeste soarele si prin pufii sai duce mai departe iubirea :)
RăspundețiȘtergereAm fost educaţi prin sistemul pedepselor, am constatat că el e imperfect, dar avem tendinţa să perpetuăm ceea ce noi înşine constatăm că e neproductiv.
RăspundețiȘtergereDe ce?
Pentru mine, cel mai potrivit mod de a educa este cel bazat pe înţelegere. Odată ce s-a înţeles legătura cauză-efect, o regulă sau o lege va fi mai uşor respectată. Iar cel care va refuza s-o respecte va fi conştient de urmări şi -implicit - şi le va asuma.
@Elza
RăspundețiȘtergereAşa este, păpădia iubeşte soarele, dar în cazul de faţă; o clipă doar a avut dorinţa de a se arăta altfel, mai ales că soarele se retrăgea liniştit, parcă neştiut de nimeni. :)
@Blue Freedom
RăspundețiȘtergereChiar şi aceste sărbători pascale reiterează evenimentul în care un om a fost pedepsit, varianta religioasă duce mai departe ideea în care toate păcatele celorlalţi oameni au fost puse în cârca acestuia.
Sisif este mic copil pe lângă Isus! :)
Da, Scorchfield, dar eu cred că tocmai aceasta a fost şmecheria: prin jertfa cristică să se împlinească legea şi să se renunţe la celelalte jertfe umane.
RăspundețiȘtergere:)
Iisus, dragul de EL, şi-a asumat o curăţare de karmă colectivă şi o schimbare de mentalitate. Sigur că rolului şi rostului Lui i-au fost atribuite o serie de conotaţii la care nici măcar El nu s-a gândit.
În fond, Iisus a căutat să schimbe o concepţie care prin dogmatismul ei ajunsese să facă mult rău, Dumnezeu devenind un soi de bau-bau răzbunător. În realitate, oamenii sunt cei care au dat legilor nişte norme de aplicare aberante.
RăspundețiȘtergereEu cunosc un singur Dumnezeu, iar El e iubitor, bun şi iertător. Tot ce şi-a dorit a fost ca oamenii să fie fericiţi şi să se bucure în pace şi armonie de darurile primite. Nimic nu-I aparţine din aberaţiile care se petrec în numele religiilor.
nu sunt de acord cu interpretarea ta. papadia cand a ajuns plina de pufi stie ca trebuie sa/i elibereze pe toti. e o implinire, si nu soarele e cel care reteaza. el doar iubeste si ajuta papadia sa/mi implineasca menirea. papadia va trai mai departe prin pufii ce duc semintele de vise :)
RăspundețiȘtergerena ce mult am scris. mai bine scriam o postare pt aceasta fotografie :))
@Blue Freedom
RăspundețiȘtergereFelul în care îl vedem pe Isus este atât de diversificat încât mie personal îmi vine de multe ori să cred că a putut induce o asemenea religie, dar această părere nu trebuie luată în seamă; eu un admirator al tradiţiilor şi un etnograf ascuns, nu încetez să fiu uimit la fiecare sărbătoare, fie ea creştină sau nu, cu profunde infiltraţii primitive sau moderne, sărbătoare să fie...
:)
@Elza
RăspundețiȘtergereÎn felul cum scrii, şi nu este felul meu, trebuie să-ţi dau dreptate, dar păstrăm în gând dorinţa fiecăruia de-a visa, o clipă doar, că poate fi ceea ce alţii văd într-un soare (aluzie la ideea de V.I.P., de nunta care se apropie... :) )
Legat de polemica cu Isus: în opinia mea, cam la toate marile religii, esenţa este autentică. Au existat acei oameni care au scris cărţile de bază sau în jurul cărora este centrat sistemul, au fost inspiraţi de Dumnezeu. Fireşte, Dumnezeu este numit uneori diferit, fie aşa, fie Allah, fie Iehova etc. Dar e uşor de observat că esenţa religiilor (şi nu forma) este foarte similară. Cum au evoluat în timp aceste religii şi cât de mult s-au îndepărtat de sensul iniţial este un alt aspect. În orice religie deci, practicant al ei fiind, ar trebui să cauţi acel filon central care este de natură spirituală. Şi a critica părţile rele fără a aminti de acest filon, în funcţie de context, poate însemna a spune doar jumătate din adevăr...
RăspundețiȘtergereProblema ta cu religia îţi aparţine, dar au fost alţii înainte care au scris mai bine despre asta (vezi Eliade).
RăspundețiȘtergereCă vrei sau nu vrei, religia este dogmă şi de aici până la politic nu este decât un pas. Politicul se înţelege bine cu religia, oare de ce?
Cu religia se conduc mari mase de oameni, se subjugă conştiinţe, se scurtează libertăţi... în final îţi scriu că refuz apostolatul tău şi dacă vrei să comentezi, încearcă să nu ridici prea înalt ceea ce chiar nu cunoşti.
Nu ştiam că am o problemă cu religia! :)
RăspundețiȘtergerePoliticul se înţelege bine cu religia pentru că politicul s-a infiltrat în religie şi pentru că prelaţii din ziua de azi sunt, în mare parte şi mai cu seamă la vârf, total altceva faţă de ce ar trebui să fie.
Dumnezeu a tras semnale de alarmă vis-a-vis de structuri rigide. Nu vă organizaţi într-un stat, le-a zis oamenilor. Deci cred că îmi dau seama unde baţi. Isus tot de preoţi a fost ucis. Dar imediat după, apostolii şi cei care credeau în el au pus bazele unei religii mai bune. Şcoala este în esenţă rea? Nu sistemul şcolar de acum, ci conceptul de şcoală?
Eu de exemplu prin religie nu înţeleg să donezi toţi banii bisericii sau să mergi la biserică cel puţin odată pe săptămână că altfel e păcat. Eu prin religie înţeleg să îl iubeşti pe Dumnezeu şi să trăieşti în armonie cu tine şi cu ceilalţi.
Nu cred că se mai conduc marile mase de oameni cu religia. Poate cu presa. Uită-te la câţi tineri intră azi într-o biserică la oraş. Comparativ cu câţi tineri intră într-o discotecă.
De ce îmi spui că vorbesc despre ce nu cunosc? Eu când am spus că există preoţi umili şi frumoşi ţi-am zis-o chiar din experienţă. Tocmai pentru că, întâmplător, cunosc exemple.
Atunci ca preot îţi stă bine!
RăspundețiȘtergereVaya con dios!
Nu sunt preot.
RăspundețiȘtergereDe altfel, nu înţeleg încrâncenarea ta pe acest subiect. Poate am atins o coardă sensibilă.
RăspundețiȘtergereEu admit că religia este un sistem de control. În acelaşi timp tu spui că nu există nimic spiritual în ea. Cu asta nu pot fi de acord. Undeva, în religie, se mai găseşte Dumnezeu, trebuie doar să îl cauţi mai mult...
Îmi pare rău dacă intervenţiile mele te-au deranjat dar mi-am expus punctul de vedere şi l-am şi argumentat parţial.