Oracolul privit ca referendum

≪Regina -mamă avea printre soțiile regelui rangul cel mai mare ți ea juca un oarecare rol politic. Celebra Sammuramat (care apare în legenda greacă transmisă nouă de Herodot sub numele de Semiramis), mama regelui Adad-nirari IV, a fost regentă vreme de patru ani în timpul cît fiul ei era minor. O altă regină-mamă care a jucat un mare rol politic a fost Naqi'a (în traducere „cea curată”) soția lui Sanherib.
[...]
Astfel, regele Sanherib probabil împins de soție, aceeași Naqi'a mai sus amintită, a cerut un oracol al zeilor care îi răspund că trebuie să numească drept urmaș al său pe un fiu al său Asarhaddon înlăturând astfel pe fii săi mai mari de la succsiune. Întrebați, zeii Šamaš și Adad au răspuns că Asarhaddon trebuie să-i urmeze la domnie. Dar deși a pus să jure pe toți dregătorii și ostașii săi că vor respecta această dorință a zeilor, este probabil că aceștia aveau puțină încredere în oracole și în astfel de porunci ale zeilor, căci frații lui Asarhaddon înlăturați de la domnie, se răscoală, ucid pe propriul tată și un război între frați se pornește în Asiria.

În cele din urmă Asarhaddon rămîne rege, dar nici el nu orînduiește în chip mai fericit succesiunea la tron a fiilor săi, căci împarte regatul în două părți: Assurbanipal devine urmașul său la tron în Asiria și Šama-šumkin, fiul său cel mai mare primește ca moștenire tronul peste Babilon. Însă această împărțire duce la războaie îndelungate în care Babilonul este cu totul nimicit și Asiria ajunge să fie distrusă.≫

Constantin Daniel, Civilizația asiro-babiloniană, ed. Sport-Turism, 1981. pag. 120-121.

Babilon

Flavius Arrianus, Expediţia lui Alexandru cel Mare în Asia, Cartea a III-a, Cap. 16

(3) Darius nu se înşelase. Plecat de la Arbela, Alexandru se îndreptă numaidecît spre Babilon. Ajuns în apropierea oraşului, îşi rîndui armata în ordine de luptă, însă babilonienii îi ieşiră cu toţii în întîmpinare, cu preoţii şi cu demnitarii lor, fiecare aducînd cîte un dar; din acest moment oraşul cu cetăţuia şi cu tezaurul lui îi aparţineau.

(4) Alexandru îşi făcu intrarea în Babilon şi dădu ordin populaţiei să ridice din nou templele distruse de Xerxes, între care şi templul lui Bel, zeul cel mai venerat de babilonieni.*

(5) [...] Apoi s-a întreţinut şi cu unii caldeeni, urmînd sfaturile lor cu privire la restaurarea templului din Babilon, şi, în cele din urmă, i-a adus şi el jertfe lui Bel, supunîndu-se indicaţiilor primite de la ei.

*
Nota traducătorului:
Xerxes a fost primul care, distrugînd  în 479 î.e.n. templul lui Bel (Marduk), a suprimat ideea regalităţii legată de Babilon, oraş care de la Hamurapi şi pînă la Darius I n-a încetat să fie considerat "capitala lumii".
________________________________________________

     Asistăm cu neputinţă la o sărăcire globală a dorinţei de trecut, de istorie, de înţelepciune în fapt.

     Nici măcar turcii conduşi de Mahomed al II-lea, în dorinţa lor de-a cuceri Constantinopolul, n-au fost aşa de incapabili, de nepăsători, de răzbunători chiar, ca această ocupaţie americană în ţinutul numit în antichitate Mesopotamia.

    Se ştie că sultanul Mahomed al II-lea a lovit un ienicer ce spărgea faianţa decorativă de pe zidurile Sfintei Sofia, spunându-i:

    "V-am promis oraşul, dar clădirile sunt ale mele!"

___________________________________________________
citatul din
Flavius Arrianus, Expediţia lui Alexandru cel Mare în Asia, ed. Ştiinţifică, 1966, pag.172