Dacă inima mea ar fi un acordeon de frunze,
Și corpul o vază de sticlă transparentă.
Visul ar fi atunci un vânt ce vine de niciunde,
Ce straniu mă strecoară, în tainicele locuri,
Umbrite doar de frunze, într-o lumină aparentă.
O supărare vine, din cercul de lumină,
Și vântul altfel iscat porni furtuna cea deplină
Fugar în toate acestea rămânem doar cu gândul,
Că vremea a fost de vină;
sau poate singur vântul?!
fină scenografie,...masa din lemn, patinată, e atât de adecvată întregului, stării lirice!
RăspundețiȘtergereeva, toamna-i de vină!
RăspundețiȘtergeretoamna te sensibilizeaza? :)
RăspundețiȘtergeremaxim! :)
RăspundețiȘtergeredoar toamna? :)
RăspundețiȘtergeresă mă mai gândesc! :)
RăspundețiȘtergereAsa sa faci!
RăspundețiȘtergereVezi ca am memorie de elefant, deci n-o sa uit. :)
superba postare ai facut...
RăspundețiȘtergereviziunea mea:)
http://karina-lumeanoastra.blogspot.com/2011/11/o-inima-din-frunze-scorchfield.html
Karina
RăspundețiȘtergerevisul meu! :)
si, te-ai mai gandit? :)
RăspundețiȘtergereDa, sigur culoarea este de vină; culoarea ca o vrajă, tămăduitoare!
RăspundețiȘtergereSunt reflexe ale luminii ce provoacă reflexe ale minții, ideile scapără, scot scântei: versuri! :)
asta sa-mi fi fost intrebarea? :)
RăspundețiȘtergereasta sigur ti-e raspunsul?
ne mai gândim atunci! :)
RăspundețiȘtergereAsa.
RăspundețiȘtergereNe mai gandim ca eu nu uit :)
ai dormit sau te-ai gandit? :)
RăspundețiȘtergeretic-tac, tic-tac
RăspundețiȘtergereși timpul nu trece?
să ne odihnim puțin de atâta gândit! :)
odihneste-te, odihneste-te.
RăspundețiȘtergerecand si daca gandurile iti vor invada mintea ai sa le asterni si singur fara sa te mai intreb :)
am și postat asta! :)
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergerehai ca ti-am si dat de ales acum :)