miercuri, 23 noiembrie 2011

Clopotul vegetal revine

”Spusele lui mi se par formule oraculare pe care el, în nebunia sa, le rostește ca un sacerdot al Zeilor... Tot ceea ce Hölderlin exprimă... trezește în mine ecouri... Pentru mine, el este o apariție care-mi revarsă în suflet torente de lumină.”

- își amintea Bettina Bretano în 1840 rememorând vizita din aprilie 1805 de la Tübingen, acolo unde poetul era sub examen medical.
9 aprilie 1805 - Doctorul Müller în urma vizitelor multiple scria:
”De fiecare dată l-am găsit  mai rău. De fiecare dată cuvintele lui mi s-au părut și mai neînțelese. Acum, nebunia a devenit violentă. Iar spusele lui, rostite într-un limbaj care pare să sune când nemțește, când grecește, când latinește, sunt cu neputință de priceput.”

_______________________________________
Azi m-am oprit în dreptul frunzei mele;
- Mai poți?! porni întrebarea mea.


”Iată grădina lui ! Acolo-n umbra
Cea tainică de unde izvorăște
Pârâul, stătea el
Nu demult, când am trecut pe-aici.
Tu nu l-ai văzut niciodată?”


Am aplecat mai mult capul și prin urechea mea versurile curgeau sclipind lumina molcomă pe care firele de nea o aruncau pieziș.


”Bătrâne, tu vezi lucruri negrăite,...”


Departe, de fiecare dată nu pot stabili cât de depărtat, se întâmplă ceea ce fiind imposibil de descris, dispare.
În clopotul său vegetal, frunza aduna energia plăpândă a unei lumi dispărute. Și nu numai această frunză, ci toate celelalte, toate au ceva de spus înaintea morții. Unele reușesc să stea atârnate luni întregi de iarnă pentru a clipi în urechea vreunui trecător, cuvinte magice ce-i vor arăta imagini nebănuite ochilor minții.
Astăzi, eu, printr-un noroc chior, am auzit versurile lui Friedrich Hölderlin.


_____________________________________
Hölderlin, Hyperion, Moartea lui Empedocle, bpt 1977, XXXI pentru introducere și pag.185, 195, pentru versuri. Versuri din Moartea lui Empedocle, Actul I.

4 comentarii:

  1. statistica. cit verde (citi cm2 de pinza) apare la kandinsky?

    cam cit apare si in fotografia ta cu clopotul vegetal.

    alb si verde? alb si maro-tutun? culori. oare ce forme li se potrivesc cel mai bine?

    pentru alb-verde parca merge triunghiul, dar pentru alb-maro ce merge?

    cerc, cilindru rupt, trunchi de con, sfera, elipsa? rotund, ovoid sau ceva patrulater, prisma cu unghiuri ascutite? ascutite pentru a fi in acord cu sunetul pe care pare sa-l emita frunza ta contorsionata sau rotunjite pentru a fi in acord cu resemnarea, trecerea acceptata pe care pare s-o deceleze receptorii nostri tactili?

    RăspundețiȘtergere
  2. „conul lui apollonius” definește spațial curbele celebre, în filmul Agora este foarte bine explicat!

    Kandinsky nu le avea cu verdele, totuși verdele apare datorită nevoii de complementaritate al celorlalte mai roșii.

    ”Bătrâne, tu vezi lucruri negrăite,...” :)

    RăspundețiȘtergere
  3. bun. cromatica "margelelor" lui kandinsky. culorile-concepte si culorile-afecte atasate conceptelor. sau poate neputinta de a picta ca rafael. substituirea formei naturale cu forme abstracte - dar cum poti vorbi despre starea afectiva a unei persoane atunci cind ajunge la abstractizare? gindire pura? ce culoare are gindirea pura?

    RăspundețiȘtergere
  4. subiect - afect - măresc - defect - lovesc - efect - intelect - doresc - obiect/subiect

    oricine este afectat de cele din jurul său, de aceea mărește intensitatea de-a judeca, în același timp crează defectul, lumea știe deja ceea ce mărește, ce caută, toate din cauza asta îl lovesc și tot din aceeași cauză -ca efect se deșteaptă, și presupune că lumea nu-i chiar așa cum a vrut el să o înțeleagă, de aceea dorește, mai departe poate redeveni ceea ce este: un subiect, sau se poate depărta, de acolo, de departe nu putem decât să-l privim ca obiect.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc