După colț - Apollo

cuvânt înainte
http://scorchfield.blogspot.com/2010/10/apollo-loxias-oblicul.html

după colț

Tot ceea ce ne surprinde se află după colț, după ușă, după om.
Căutați să fiți surprinși, invitați fiind în case noi, săli de spectacole sau muzee, căutați acolo ce se află după colț sau duceți-vă cu bună știință după.

Există și la oameni acest după colț?!
În lumea antică, oracolele se consultau atunci când vreun rege, conducător militar sau chiar vreun om de rând -numai să aibă ceva bani, dorea să afle ceva. Disputa înțeleaptă ce se crea între cei ce interpretau răspunsul favoriza confuzia și cel ce comandase întrebarea oracolului stătea de multe ori în cumpănă.

Regatul lui Cresus se numea Lydia; se afla în Anatolia de astăzi, sud-vestul Turciei. La vremea aceea era un regat puternic și bogat, dar cu toate acestea acest rege dorea și mai mult și cum puterea perșilor, vecini cu el, creștea, se ambiționă să-i atace. Herodot ne povestește:

”[...]Chibzuind la aceasta, se hotărî să întrebe de îndată oracolele aflate în Ellada, cît și pe cel din Lybia. Trimise, prin urmare, soli în diferite locuri, unii cu poruncă să meargă la Delfi, alți la Abai, în Focida, alții la Dodona ; câțiva au fost trimiși și la oracolele lui Amphiaraos și Trophonios, ba unii pînă și în ținuturile Miletului, la Branchizi. Acestea au fost oracolele elinești la care Cresus își mînă slujitorii, cu gîndul să le cerceteze. Pe alți slujitori îi trimise cu poruncă să întrebe și oracolul din Lybia, la templul lui Ammon. Cresus își trimitea oamenii pentru a pune la încercare știința oracolelor ; abia după ce s-ar fi încredințat că spun adevărul, regele urma să le mai întrebe încă o dată, prin credincioșii săi, dacă era sau nu bine să se ridice cu război împotriva perșilor.”

Herodot, Istorii, Cartea I, XLVI

Ori toți acești trimiși prin lume trebuiau ca la o sută de zile fix să întrebe: ”oare ce face în clipa aceasta Cresus al lui Alyattes, regele lydienilor?” și se scria răspunsul oracolului, se sigila și se aducea la Sardes (capitala regatului lydian).

Ori ce face Cresus?!
Se uită după colț, verifică oracolul și o face cu bună-știință după un algoritm bine pus la punct. A fi ateu este una, dar să încerci puterea zeilor parcă este mai grav și regele nu ține cont nici de avertismentele din trecutul său (moartea unicului fiu). Cresus îi pune la încercare pe zei și după toate verificările (merită a fi citită toată istoria asta) constată că oracolul din Delphi merită a fi băgat în seamă mai mult decât toate celelalte.

”După aceste cercetări, Cresus caută să-și cîștige de partea sa pe zeul din Delfi prin sacrificii uriașe ; el îi aduse o jerfă de trei mii de capete din vitele care se sacrifică de obicei zeilor, apoi, îngrămădind pe un rug mare paturi bătute în aur și argint, potire de aur  haine de purpură și alte veșminte, nădăjduind că va cîștiga astfel și mai mult bunăvoința zeului”, ne scrie din nou Herodot și continuă cu prezentarea darurilor fabuloase chiar și pentru vremea noastră, pe care regele le trimisese la Delphi.

Zeul este perplex, starea aceasta nuanțează maxima lui concentrare, fiind zeul ce propagă divinația. Marea parte din energia sa este transpusă în viitor, acolo devine prezent, El vede asta. Acum ceilalți Zei l-au ales pentru a-i da o lecție lui Cresus, care cu toate darurile și sacrificiile alese ar trebui să pară cel mai deist om, dar nu este așa: Cresus înșeală.

La Muzeul de Arheologie din Delphi, în camera ce se află în stânga celei de la intrare, după colț, este acest kylix care-l reprezintă pe Apollo ce face o libație -termen latin, ce înseamnă a scurge un lichid, vinul de obicei, într-un ritual sacerdotal. Apollo în această reprezentare unică se autoreinventează, astfel  viitorul poate fi prezis. În același timp la templu, toate zgomotele vieții obișnuite încetează, pe coasta muntelui Parnassos doar vulturii se mai aud și frunzele de măslin ce-și schimbă orientarea, Pythia participă în transă la emaniciparea viitorului, acum prezentul este mort.